CXXXVII (iertare singurătății)

48 9 1
                                    

singurătate, o tu, singurătate
haide, vino aici
și, pentru eternitate,
mângâie-mă cu un bici.

sau, mai bine, sărută-mă
și fă-mă din nou cel ce l-ai creat.
te rog frumos, iartă-mă
că aproape te-am uitat.

tu mereu vei fi cu mine
aici și acolo, azi și mâine
hrănindu-mă cum știi mai bine
cu a ta caldă pâine.

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum