Sângerări

CLXXIX (tu ai făcut)

tu ai făcut poezie
doar mergând pe stradă,
trecându-ți palmele
peste ochii tăi înghețați
și mestecând bucăți
din coastele mele.
odată cu nașterea ta,
a luat naștere și poezia.
te afli în această lume
dinainte ca ea să existe,
tu ești lumea, deci...
tu ești lumea mea.
ai scris poezii stând
la mine-n brațe,
cântând o tăcere
ce-mi sângera urechile.
pașii tăi
lăsați pe pământul acesta
moale, ud, murdar
sunt volume cu poezii.
respirațiile tale
sunt simfonii
compuse de stelele
cele mai îndepărtate
pe care le ții ascunse
în ochii tăi...
mi-ai pictat lumea,
te-ai pictat pe tine
în tăcere și timiditate,
în plăcere și singurătate,
în durere și inactivitate...
iar eu ce am făcut?
eu ce fac?
eu scriu romane
cu sângele
vărsat din inima mea,
sau ce a mai rămas din ea,
cu ajutorul tău,
căci atât de frumos
ai putut să mă înjunghii
cu cuvinte.
felicitări, autor al romanelor
tuturor zilelor.