CXXXVIII (gând XXVIII)

43 10 1
                                    

te priveam
ca și cum
ai mei ochi aveau dreptul
de-a te vedea numai și numai
pe tine,
dar tu nu ți-ai intors privirea
către mine,
stăteai cu capul în pământ.
însă, eu sunt sigur că mă vedeai,
căci, în tot acest timp cât te priveam,
tu zâmbeai atât de frumos,
iar de atunci
nu pot să privesc altceva,
căci tu ești peste tot.

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum