Sângerări

CLXXIII (beție de toamnă)

m-am îmbătat dintr-un litru de toamnă
băut pentru a umple golul sufletesc.
eu îi spuneam inimii "mai toarnă, toarnă"
dar ea tăcea și privea cum aripile-mi cresc.

aripile sunt dorul de iubirea noastră,
dor ce mă săgetează până-n infern;
un infern creat dintr-o substanța albastră
scoasă din al tău ochi ce-n minte mi-e etern.

m-am îmbătat dintr-un litru de iubire
băut pentru a crea un alt suflet.
încă mă mai întreb și acum, cu uimire,
dacă mai am pentru ce să mai cuget...

mereu ești acolo unde nu te găsesc,
cred că te voi găsi printre ale mele coaste;
sau, oare, corpul trebuie să mi-l părăsesc
și te voi găsi dormind printre stelele vaste?