Sângerări

CLIII (Lorelei)

cu greu mai mă pot uita la soare,
căci îmi amintește de tine și doare...
de ce-mi mai ești doar o amară amintire?
de ce m-ai făcut să uit ce este așa zisa iubire?

frunzele ce anunță toamna sunt ale tale
                                                                   lacrimi
iar buzele noastre sunt două flămânde inimi.
inima mea e flămândă după a ta, iar a ta după
a nu știu cui.
după a lui, sau a lui, dar după a mea nu-i...

deschide-ți aripile, zbori deasupra mea
și fi-mi soare, fi-mi lună, fi-mi lumea...
fi-mi tot ce-mi erai cândva,
altfel boala dorului se va agrava.

zâmbește-mi și așa-mi vor ieși aripile
cu care te acopeream în toate lunile.
dar acum nu mai pot să te acopăr, nu mai...
căci mă acoperi tu, soare, lună, tu Lorelei...