Sângerări

CLXIV (și cu florile cum rămâne?)

mi-ai plantat flori
pe pământul uscat
al inimii.
unde-i ploaia?
unde-i apa
născătoare de flori,
de frumusețe,
de culori?
unde ești tu,
anotimp cu fructe dulci?
unde ești tu,
pereche de ochi ce lângă mine-ți
plăcea să te culci?
unde ești tu,
fericire, enigmă a vieții mele,
ce le faci pe cele grele
să nu mai fie, nu...
unde ești tu,
pasăre călătoare, de viață iubitoare,
pe unde zbori, pe cine mai omori,
când o să mai vii, când o să-mi mai fii
motiv de somn liniștit
pe un chibrit aprins, ce-acum
de singurătate e stins?
unde ți-ai mutat cuibul?
al cărui suflet îl mai vizitezi,
în a cărui gură pe-a ta o mai pierzi?
al cărui corp îl mai deschizi,
în a cărui inimă te mai închizi?
câte coaste sfâșiate,
câte vise spulberate...
toate numai pentru o bucată de suflet,
toate numai pentru un zâmbet,
pentru un zâmbet...