Sângerări

CXV (eu nu sunt om)

eu nu sunt om,
căci m-ai îmbrățișat,
m-ai alintat,
m-ai sărutat și
m-ai lăsat.
nu ... nu sunt om.

eu nu sunt om.
sunt o umbră a ființei mele,
sunt o pană căzută și
purtată de vântul tău rece
ce mă-mpinge către mare,
mă face să plutesc pe marea ta albastră
și să mă sfărâm în ea,
să devin una cu ea,
să mor în ea.
nu ... nu sunt om.

eu nu sunt om.
sunt doar o amintire,
poate nici atât,
sunt doar o aromă amară pe strada ta,
sunt doar o privire,
sunt gustul amar pe care gura ta
îl are dimineața.
sunt "sunt" din "nu-ți mai sunt".
nu ... nu sunt om.

eu nu sunt om.
sunt doar o stea,
alerg pe inelul lui Saturn
în speranța de-a te prinde și
de-a te săruta din nou
și
din nou ...
apoi să plutesc prin cosmos
și să iau acest inel al lui Saturn
și să ți-l dăruiesc ție.
ai fugit de mine,
ai sărit pe Pluto,
la atingerea ta a devenit din nou planetă.
acum ești pe Soare,
ai grijă că te arzi ...
dar tu nu mă auzi
și nu mă vezi căci
sunt doar o stea,
ești în continuare pe Soare.
la atingerea ta,
acesta a devenit altceva.
nu mai este stea,
nu mai este stea ...
nu ... nu sunt om.