INGER DIN DEMON

1

Primul pahar a lunecat mai greu, insa cu urmatorul a fost mai usor si celorlalte nu le-am mai tinut socoteala si nu le-am mai simtit gustul... Habar nu am cate pahare am baut in seara aceea. Nu m-am mai uitat spre ei. De ce sa ma uit? Sa-i vad si sa nu ma mai pot abtine, sa incep un scandal monstru? De ce? Ea s-a dus de buna voie in bratele lui. Nu a fortat-o. Daca m-as fi dus la ea si i-as fi spus despre privirea lui de diavol, ea mi-ar fi ras in nas.

Asa ca, mi-am baut mintile. Am baut pana cand m-am simtit ridicat de doua perechi de brate care m-au tarat afara si m-au lasat pe o banca.

Nu stiu cand au plecat ei, nu stiu daca au plecat impreuna, insa nici nu a mai contat. Am pierdut-o! Deznadejdea impletita cu alcoolul in exces m-a facut sa nu mai judec deloc. Mi-am amintit de locul unde mi-am lasat motocicleta si m-am indreptat, abia vazand drumul spre mijlocul meu de transport, de care ea nu fusese multumita...

Imi amintesc ca am condus nebuneste, disperat, orbit de durere, socat de lovitura fulgeratoare pe care o primisem. Cum s-a putut intampla asta? Ma iubea pe mine! Ana fusese a mea! Cum s-a putut intampla ca diavolul asta sa puna ochii pe ea si s-o vrajeasca in halul asta? „Of, Ana! Ce mi-ai facut?"

A fost o minune ca am ajuns intreg acasa, si dupa ce am bagat mototcicleta in debara, am intrat in casa, clatinandu-ma, aproape de coma alcoolica. Nu imi aduc aminte sa fi baut atat de mult niciodata. M-am trantit de-a crestulul pe pat si am adormit instantaneu.

M-am trezit dupa masa tarziu, cu o durere de cap infioratoare si o greata ingrozitoare. M-am ridicat anevoie si am iesit in curte. Aveam nevoie de aer. Lumina puternica a soarelui m-a facut sa strang ochii un lung moment si sa-mi strang cu putere tamplele intre degete. Daca in primele momente durerea fizica fusese mai mare si am scapat de durerea atroce din suflet ce ma determinase sa-mi beau mintile, treptat-treptat, chinul a revenit cu si mai mare intensitate.

In acel moment au inceput intrebarile: cum s-a putut intampla asa ceva? De ce mi s-a intamplat mie? Unde am gresit? Ce nu am facut bine sau ce nu am facut deloc? De ce a plecat? Cum a putut sa cedeze atat de usor in fata lui?

Apoi am inceput planurile de razbunare. Simteam nevoia sa fac ceva care sa le arate ca au gresit. Ceva care s-o convinga pe Ana sa se intoarca in bratele mele. Cu ce oare l-as putea prinde pe diavolul asta ca sa il lovesc asa cum a facut-o el...?

Eram constient ca nu aveam cum s-o iau pe Ana inapoi, daca el nu ii dadea drumul, si atunci, cum altfel as putea sa i-o platesc? Una dintre solutii ar fi sa astept ca el sa se sature de ea si abia apoi sa mi-o revendic, dar din doua motive nu aveam voie sa procedez asa: unu: s-ar putea sa vrea s-o pastreze si atunci eu as astepta la infinit. Doi: nu ar mai fi la fel ca si cum i-as plati-o lui, ar fi ca si cum as culege resturile lui... Intrebarea era daca imi doream s-o am din nou pe Ana, in orice conditii...

Aveam orgoliul meu si mandria mea si nu puteam sa uit privirea lui de diavol. Nu! Nu m-ar lasa mandria sa o am pe Ana in conditiile astea. M-am trantit pe banca din curte cu fata in palme, disperat... Acum ma zbateam intre mandria mea, orgoliul meu si iubirea ce o simteam inca pentru Ana mea... Hm! Ana mea... Acum e Ana lui...

O alta solutie ar fi sa adun o gasca si sa il atac... S-a mai intamplat sa se porneasca scandaluri din asemenea motive... Intrebarea era daca merita? Poate reusesc sa adun cativa baieti si sa ma razbun, sa simt ca i-am platit-o, insa nimic nu-mi garanteaza ca Ana s-ar intoarce la mine... Razbunarea nu m-ar ajuta... Ar fi ajutat daca ar fi luat-o cu forta. Dar ea s-a dus de buna voie in bratele lui. Chiar daca avea circumstante atenuante in sensul ca avea forta aceea de seductie uluitoare, el nu mi-a smuls-o cu violenta. Nu voi pune in pericol pe altcineva, doar pentru ca eu nu am stiut cum s-o pastrez...

Si cu ce motiv sa ma duc la vre-unul sa il instig impotriva diavolului de Cristian Reyn? Nu puteam sa ii spun ca: „Ajuta-ma sa i-o platesc aluia, ca mi-a furat gagica"... Ar fi o prostie! O mare prostie! Mi-as pierde si demnitatea pe langa faptul ca mi-am pierdut iubirea... Nici asta nu era o solutie. Nu aveam nici o arma cu care sa lupt! Of! Ana! Doamne! Ce rau doare! Ingrozitor de tare doare! Deznadejdea ce m-a cuprins a nascut o ura imensa la adresa lui... Il uram acum cu o ura feroce, nascuta din neputinta in care ma scaldam. Il uram cu o ura direct proportionala cu iubirea ce o simteam pentru Ana.