INGER DIN DEMON

3

- Andreea, nu pot ramane mult timp, i-am explicat eu, incercand s-o conving ca ea nu avea nici o vina... – Trebuie sa ma intorc, sa fiu prezent daca politistul revine cu nouatati... Orice se poate intampla...

- Te inteleg! Bine ca Cris este bine! Si multumesc ca ai venit sa-mi spui.

- Andreea, vreau sa te conduc acasa... E prea periculos sa ramaneti afara... Nu l-au prins inca pe faptas si are o arma!

- Ce? Cum adica are o arma? Exclama ea, marind ochii. – Cris a fost amenintat cu o arma?

- Da! Cris si Baby, si Emily... Emily e cea care a simtit gustul glontelui... Ea e impuscata...

Am simtit-o pe Andreea tensionandu-se, cutremurandu-se in bratele mele.

- Hai, sa le spunem si celorlalti... Trebuie sa aiba grija!

Dupa ce Andreea le-a spus consatenilor ei ca cel cautat de politie are o arma, m-a luat de mana si ne-am indreptat spre casa ei.

- Nu vrei sa intri? Intreba ea, zambind dulce.

- Nu pot... Andreea... Imi pare rau! Nu pot s-o fac acum! Sunt mult prea ingrijorat pentru Cris in momentele astea...

- Dar ai spus ca Cris e bine!

- Da! El este fizic bine... insa stiu ce e in capul lui in aceste momente.

- Haide, mai! Doar il cunoastem amandoi! Probabil se roaga ca tipa sa-si revina sa aiba in inima cui sa tinteasca! De cine sa-si bata joc!

- Andreea, te rog...

Abia acum, au iesit la iveala resentimentele ei fata de cel care i-a aratat cum se simte pierderea unei iubiri...

- Scuze, nu se mai repeta... Stiu ca esti prietenul lui... Acum cred ca e timpul sa ne luam ramas bun... Ai grija de tine, Eduard! Esti un baiat bun si sper sa te intorci teafar...

Am strans-o in brate si am sarutat-o lung... Mmmm! De ce a trebuit sa se intample toate astea? Daca nu s-ar fi intamplat, eu acum m-as fi bucurat in bratele primitoare ale fetei... Asa...

M-am dezlipit cu parere de rau de buzele ei si i-am mangaiat cu dosul palmei obrazul, cu piele fina...

- Ai fost perfecta duminica trecuta... Mi-a placut fiecare clipa cand te-am avut in brate...

- Intr-atat incat nu vrei sa se repete, imi reprosa ea, zambind trist...

- Iarta-ma, te rog... nu esti tu cauza... Prefer sa raman cu amintirea zilei de Duminica, decat cu rusinea ce s-ar putea intampla acum... Nu ar fi la fel ca si duminica! O parte din mine s-ar gandi la cele intamplate azi...

Am mai sarutat-o o data, simtind acut parerea de rau, apoi am asteptat sa o vad ca intra in casa, si in cele din urma, m-am intors la casa lui Cris, unde a urmat o lunga si dureroasa asteptare. Au trecut ore de neliniste... cand gandurile mele s-au indreptat toate spre Cris... Emily era undeva departe in mintea mea... Nu eram in stare sa ma gandesc decat la Cris...

In cele din urma, duminica intr-o vreme, seful de post si-a facut aparitia in pragul usii:

- Fata a trecut de pragul critic... E in coma indusa... Au mutat-o de la terapie intensiva, intr-o rezerva... Cristian e tot cu ea. Nu vrea sa se miste de langa ea... Nu vrea sa vina acasa! Oricum nu mai are ce face! Fata e in stare stabila de acum...

Nu inteleg de ce se mira tampitul asta! Era si normal ca Reyn sa vrea sa fie cu ea secunda de secunda... Huh! Ea era in stare stabila! Doamne, ce usurare! Ea va fi bine! Si Cris va fi bine! Doamne, multumesc!