INGER DIN DEMON

10

A adus o paturica alba si pufoasa, apoi a ascultat in continuare indicatiile medicului:

- Acum monteaza pompa manuala si scoate fetita, incet...

Doamne, cat era de fragila micuta papusica... inca vie... Avea dreptate Eva sa se impotriveasca sa o tina in brate! Insa, spre stupoarea mea, Eva, s-a recules rapid, de indata ce micuta a fost infasurata in paturica alba, si nu i se mai vedea trupsorul atat de firav... Sotia mea a intins bratele si a privit chipul mic, neobisnuit de mic al fetitei, ascultand atenta si foarte palida vocea tremurata a asistentei...

- Tu o tii in brate eu ii pompez aerul. Nu te teme, nu iti moare in brate... Stiu ca la asta te gandesti... Sunt sigura ca va rezista... Uite, ii montam senzorul pentru bataile inimii...

Da, asta a trebuit sa spuna asistenta ca s-o linisteasca pe Eva... Cu siguranta, Eva s-a temut teribil de faptul ca micuta ar putea sa isi dea ultima suflare in bratele ei... Dupa ce asistenta a asigurat-o ca nu se va intampla nimic de genul asta, Eva mea s-a linistit si l-a privit pe Cris, ca si cum i-ar fi dat un semn ca este in stare sa faca fata incercarii... Pe mine, nici nu m-a privit... Of! Era suparata pe mine! Voi avea de lamurit acasa de ce am ales sa ii tin partea prietenului meu si nu ei.

Cris a inteles imediat privirea Evei si i-a facut semn preotului care astepta intr-un colt, ca se poate incepe slujba de botez.

- Care este numele fetitei, incepu preotul, tinand crucea in mana.

Cris a fost luat prin surprindere de intrebarea preotului. Nu s-au gandit inca la nume... Abia dupa ziua de azi ar fi trebuit s-o faca... Abia azi ar fi aflat sexul copilasului... Insa nu a tras de timp si nu a stat mult pe ganduri. Sunt sigur ca a rostit primul nume care i-a venit in minte in afara de numele sotiei sale. Nu era voie sa ii dea numele sotiei sale. Trebuia sa fie un nume destul de rar, pentru a nu le aminti mult prea des de fetita lor.

- Sara-Maria!

Uau! Un nume frumos, la care chiar nu m-am asteptat... Sara... Un nume nou pe buzele lui... Nu avusese, din cate am stiut eu, nicio „fosta" cu acest nume... E mai bine asa...

Doctorul nu a mai facut fata scenei tragice din incapere si, scuzandu-se soptit a hotarat sa iasa.

- Eu va las acum... Am de intocmit raportul, voi reveni mai tarziu...

Cu toata agitatia lui, cu toata durerea lui, Cris a mai gasit puterea sa ii multumeasca doctorului pentru gestul lui omenos si plin de intelegere...

- Multumesc doctore, stiu ca ai facut totul pentru ele... a murmurat Cris, ca pentru a-l exonera pe doctor de orice vina... Acest gest a fost unul cat se poate de ciudat din partea lui Cris... Pentru el ar fi fost mai usor sa il scoata vinovat pe doctor pentru moartea fetitei lui... Insa ar fi trebuit sa ma gandesc ca din moment ce Reyn deja se autoflagela, in mintea lui erau doar doi vinovati: Iacob, soferul care nu a tinut cont ca avea in masina cu el comoara lui Cris, comoara intregii familii de fapt, si a calcat mult prea tare pedala de acceleratie, si el insusi, pentru ca nu a incercat s-o opreasca pe Emily sa porneasca pe asemenea ceata spre oras, si pentru ca nu a dus-o el personal cu masina... ci a incredintat-o soferului lor.

Doctorul nu am mai scos niciun cuvant, ci s-a grabit sa dispara din incapere lasandu-ne singuri. Cris s-a intors psre preot:

- Puteti incepe... hotari el si se aseza in spatele nostru, alaturi de mama lui, asa cum se procedeaza la un botez adevarat. Eu am ramas langa Eva... ca si nas al fetitei... M-am fortat sa nu privesc paturica alba... din bratele sotiei mele stiind ce ascunde ea...

Botezul s-a desfasurat ca la carte! Tot ceremonialul a fost la fel ca si pentru un botez normal... Si ce ciudat! De unde aparuse lumanarea? Eu nu o vazusem pana acum, insa mi-a fost inmanata de preot chiar inainte de a incepe taina botezului.