INGER DIN DEMON

15

- Probabil, s-a dus la Emily la spital... si-a dat ea cu parerea...

- Probabil... am murmurat eu, foarte ingrijorat. – Maia, te rog sa imi dai de veste cand ajunge acasa...

- Sigur ca te anunt... Sper doar sa nu fi facut ceva nebunesc...

- Nu... Cris nu va face nimic rau... Cat o stie pe Emily in viata, nu va face nimic rau...

- Eduard, habar nu am daca Irina, mama lui Emily a fost anuntata...

- Of! Mai asteapta putin... El stie cel mai bine in ce stare e Emily... El trebuie s-o sune...

- Da, ai dreptate... Eduard, eu inca voi incerca sa aman inmormantarea...

- Ai grija, Maia... Cris nu va fi in stare sa se abtina daca il starnesti... E mult prea sensibil si vulnerabil acum...

- Nu ma intereseaza! Trebuie sa mai incerc sa il conving cumva ca e pe cale sa faca o imensa greseala...

- Nu iti spun sa nu incerci, dar sa nu insisti... Nu vei reusi decat sa il enervezi... Nu aveti nevoie si de o cearta monstruoasa in casa... Maia, te rog, suna-ma cand ajunge acasa...

Am inchis convorbirea, ramanand cu receptorul intre degete si cu mintea la ceea ce avea Maia de gand sa faca. Pe cand mi-am ridicat din nou privirea, incercand sa ma reculeg, am intalnit chipul dulce al Evei... Era langa mine, asteptand sa afle ce stiu despre Cris.

- Vesti rele, concluziona ea, strangand buzele.

- Da... Cris si-a petrecut noaptea singur... La atelier... Hm! La atelier... De ce nu s-a dus la apartament? De ce a ales singuratatea la fabrica? Ar fi trebuit sa ma cheme! I-ar fi fost mult mai usor...

- Eduard, Cris, nu mai poate sa iti fie la fel de apropiat ca si in trecut... Sunt eu la mijloc...

Stiam ca e ea la mijloc... Stiam asta foarte bine... Dar nu era cazul sa ii confirm. Doar nu voi pune eu pe foc... Am inspirat adanc si mi-am incolacit bratele in jurul trupului ei care m-a refuzat azi noapte, si mi-am aplecat capul spre buzele ei dulci.

Am sarutat-o lung... regasind aroma ei din primul nostru sarut... Eva mi-a raspuns la sarut, imbratisandu-ma si lipindu-se de mine... deci nu mai era suparata pe mine...

- Mmm! Eva mea dulce, am soptit eu in parul ei... – Te iubesc foarte mult...

- Si eu te iubesc, dragul meu...

- Sigur ti-a trecut supararea pe mine? Am intrebat eu, dorindu-mi sa ma asigur ca noi vom fi bine... indiferent ce urmeaza... sa se intample in zilele astea...

- Mi-a trecut... Edi... dar eu tot nu pot sa il ajut acum... Se incapataneaza sa isi distruga viata... Se incapataneaza sa isi distruga casnicia... Se comporta de parca Emily nici nu ar mai exista!

- Draga mea, gresesti... Tocmai pentru Emily se razboieste el acum... Pentru el, Emily e ceea ce conteaza acum... Dar el asa considera ca va fi mai bine pentru Emily... Si nu poti sa ii schimbi gandul... El considera ca asa e mai bine pentru ea... Of! Nici nu stiu cum sa vorbesc cu el... Ieri, dupa ce am ramas singuri, a fost foarte explicit... si da... ti-a transmis toate scuzele posibile... Si-a dat si el seama ca a intrecut masura acum...

- Bine, hai sa te cred ca el si-a cerut scuze... Dar, Edi, eu tot nu vreau sa ma duc maine la inmormantare...

- Te va intelege... fii sigura de asta... Cris te admira, draga mea, si iti admira forta interioara... insa, eu cred ca a fost socat sa afle ca tu nu il sustii in orice situatie... Ca ai putea sa il infrunti... si sa nu fii de acord cu el... El se bazase pe tine... si in momentul in care si-a dat seama ca tu nu vrei sa il ajuti, a luat-o razna si s-a panicat. Sunt sigur ca el nu si-a putut inchipui ca tu nu ii vei aproba hotararea...