INGER DIN DEMON

8

- Da. E foarte bine. Serios! Nu ai de ce sa te alarmezi! Doar ne-au vazut toti azi noapte! Si chiar daca ar comenta cineva, putin imi pasa! Si sunt sigur ca va veni si Emily. Tu crezi ca o lasa acasa?

- Nu... nu cred! Cred ca acum e in al noualea cer! A asteptat ziua asta! Sa ii poarte numele! Nu o lasa el acasa!

- Ei, vezi? Nu ai de ce sa nu vii! Ea va fi acolo! Te rog... am susurat eu, sarutandu-i fruntea neteda, - Nu stam mult... Cat vrei tu! Si te aduc acasa! Oricum suntem obositi toti... dupa nunta asta.

- Bine... vin... se hotari ea. – Dar daca ma duc si eu, ar trebui sa ma imbrac.

- Si ce te retine?

- Tu! Chiar crezi ca m-as putea ridica, din moment ce te-ai asigurat ca nu o pot face?

- Ha, ha! Sunt sigur ca poti scapa de mine, daca vrei!

- Si eu sunt sigura, chicoti ea. - Dar imi place sa te am aici...

- Ei, vezi? Asta e una dintre placerile pe care as putea sa ti le indeplinesc daca vrei sa incercam si lasi toate temerile deoparte.

- Ma mai gandesc daca merita! Stramba ea din nas. – Acum o sa te rog sa ma lasi sa ma ridic. Nu vreau sa il fac sa astepte dupa mine... Stii ca e punctual!

- Nu se va intampla nimic daca il faci sa te astepte... fii sigura!

- Probabil, dar tot nu vreau sa asteptati dupa mine! Hai! Gata! Sus! Am treaba!

- Eu raman in camera asta! Ma mut aici! E atat de bine!

- Ei, te muti aici! Nu! Asta e camera Emilyei!

- Serios? Aici a dormit ea, cand zapacitul asta de Cris a pierdut nopti intregi cu gandul la ea? Daca as fi stiut, as fi venit sa bantui pe la ferestre! Sa nu poata nici ea dormi! Pai, m-am speriat de el dupa prima saptamana! Avea niste cearcane de ziceai ca e zombi! Si ea? Dormea bine merci, aici in camera asta confortabila! Urat! Si, ia spune! De ce sa nu ma mut aici? Doar nu dormim impreuna!?

- Edi! Ai innebunit? Ce-ti veni?

- Parca nu-ti pasa de barfe! Acum ai ocazia sa dovedesti asta!

- Nu! A rostit ea scurt, in timp ce disparu din incapere, lasandu-ma singur.

M-am intins pe spate, cu mainile sub cap, contempland tavanul... Inca ma resimteam dupa noaptea de dans si emotii si dupa ce am gustat din trupul Evei... Am stat intins si m-am gandit la refuzul ei. Nu mi-a placut, dar nu m-am exteriorizat... Am inteles-o. E totusi prea devreme, indiferent ca ne pasa de barfa sau nu! Ea inca nu mi-a raspuns...

- Edi, sa nu adormi! Am auzit-o eu strigand dintr-o alta camera.

- De ce? Nu da bine? Eu nu trebuie sa ma pregatesc... si mai este o jumatate de ora pana vine Cris.

- Daca adormi imi faci si mie pofta de somn si nu mai mergem in centru si il suparam pe Cris! Raspunse ea, varandu-si capul pe usa camerei in care eu savuram patul de o persoana.

- Eh! Nu cred ca ar fi gaura-n cer daca ne gaseste dormind...

- Eduard! Ce ai cu el?

- Eu? Nimic! Dar stiu ca nu s-ar supara daca as alege sa imi petrec seara numai cu tine! Sunt sigur ca m-ar intelege!

- Nu! Tu mergi azi cu el in centru! Ai promis! Dar pentru ca sa nu te oftici si sa nu te superi pe el, cu toate ca nu ai niciun motiv, iti dau voie sa ma conduci acasa si sa mai ramai putin la mine.