INGER DIN DEMON

16

Deci s-a intamplat ceea ce am spus eu. Cris nu a putut fi convins ca nu e bine ceea ce are de gand sa faca. Maia ar fi trebuit sa taca. Nu stiu ce e cu ea. Maia fusese diplomata perfecta in trecut... Reusise sa se abtina de la comentarii care l-ar fi putut starni pe Cris... Acum, insa, ea il infrunta! Nu ar trebui s-o faca! Nu atunci cand Cris e setat pe un gand si o hotarare si nimic nu i-o va schimba.

- In camera ei!

Da! Cris a exilat-o, fara menajamente. Cine stie ce discutie aprinsa avusesera... Of! Tensiunea crestea din moment in moment... Cris incerca sa para si sa vorbeasca cat mai normal cu putinta, insa il simteam cum incearca cu disperare sa se stapaneasca... sa se tina in frau... sa nu faca ceva iremediabil... Ceva ce sa nu mai poata repara... Am decis sa incerc sa destind atmosfera, anuntandu-l ca voi ramane la el si deci nu va mai fi nevoit sa fie singur cu cosmarurile lui...

- Bun! Am chef de o bere... Noaptea asta dorm la tine. Eva stie...

- Eduard, ma bucur ca ramai la mine, insa doar daca nu iti fac probleme acasa!

Da! M-am asteptat la asta! M-am asteptat sa isi faca griji pentru mine... M-am asteptat sa prefere sa fie singur doar pentru ca eu sa nu am probleme cu Eva, mai ales ca ii reprosasem ca am pierdut o noapte... Ca Eva nu s-a simtit in stare sa isi doreasca placerea din bratele mele... M-am grabit sa il linistesc in privinta Evei:

- Ti-am spus! Eva nu a avut nimic de obiectat. Atat doar, ca ea nu vrea sa fie maine prezenta la inmormantare.

- Mi-a spus si mie... Stai linistit... Nu ma supar... O inteleg foarte bine.

Da! Cris era capabil de a intelege acum in ce a tarat-o pe Eva... Pe Eva care era mamica de doar cateva luni... Pe Eva care inca alapta... si nu avea voie sa se streseze prea tare pentru ca ar putea pierde laptele s-au l-ar putea agita pe David... Cris era acum in stare sa inteleaga prin ce a trecut Eva... prin ce a fortat-o el sa treaca, cu consimtamantul meu...

Nu am apucat sa mai spun nimic, pentru ca s-a auzit un claxon puternic... si m-am oprit inainte de a incepe o propozitie. M-am intors spre usa, intrigat de acel claxon, apoi l-am privit pe Cris, care s-a incruntat brusc, de parca voia sa isi aminteasca de ceva, apoi s-a ridicat si s-a indreptat spre usa:

- Eduard, da-mi, te rog, o mana de ajutor!

Nici nu am stat pe ganduri. Pentru asta ma venit, nu? Sa il ajut pe Cris... Asa ca l-am urmat afara, la poarta. Acolo, o furgoneta... Hm! plina de cutii de carton. Am descarcat toate cutiile, ce nu erau deloc grele dar erau multe. Apoi ne-am inteles ca eu le duc pana in camera de zi, iar el le duce in camera lor...

Dupa ce ne-am terminat treaba, nu m-am putut rabda sa nu intreb ce sunt in acele cutii. Ce ar fi putut comanda Cris...

- Cris! Ce sunt in cutiile astea?

Cris, s-a incruntat, muscandu-si interiorul obrazului, usor fastacit usor jenat, lasand privirea in jos... A tacut o vreme, apoi vorbi:

- Iti spun, daca nu vei crede ca am luat-o razna.

Oh! Doamne! Ce naiba erau in acele cutii?! Si-a luat alcool? Nu! Pentru ca ar fi fost mai grele cutiile alea. Nu m-am chinuit sa ghicesc. Mai bine am continuat sa il intreb:

- Ce vrei sa spui? Ai facut vre-o prostie?

Am tras concluzia ca e o prostie din cele spuse de el, plus din mimica chipului sau... Cris si-a ridicat din nou privirea spre mine, m-a privit lung cu ochi obositi si incercanati, apoi s-a hotarat sa ma lamureasca:

- Nu am facut o prostie... Poate este o exagerare... Dar nu o prostie... Am cumparat papusi! Toate papusile din magazinul universal.

Oh! Doamne! Sarmanul meu prieten! Nu stiu ce fata am facut cand am intrebat, socat de raspunsul lui. Papusi... zeci de papusi... Poate totusi, Cris a innebunit de durere... Poate ca nu... Nu stiu! dar sa cumperi toate papusile dintr-un magazin universal e o nebunie!