6

125 14 0
                                    

L-am provocat! Stiu! Dar imi era inacceptabil ca Reyn sa se razgandeasca si sa plece la un alt local doar pentru ca inauntru se afla o femeie... care l-a enervat...

L-am luat de dupa umeri, asa ca in trecut, si am intrat in local. De cum am intrat mi-am aruncat privirea spre comeseni... Niciun chip cunoscut... nimeni... Apoi am observat ca Reyn isi ferea privirea de unul dintre colturile restaurantului... Acolo era o masa mai retrasa, asa cum isi dorea el uneori, cand voia intimitate... iar la masa aceea statea o femeie singura... Hm! Da! Femeia era stilul lui de acum douazeci de ani... Categoric! Femeia era eleganta si cocheta, cu miscari de vampa... Va amititi? Acelasi tipar... ceva mai in vasta decat cele din trecutul lui insa acelasi tipar dupa care s-a ghidat el acum douazeci de ani. L-am privit din nou pe Cris... Da... Am fost aproape sigur ca aceea era tipa care l-a scos din sala pe Cris. Am decis sa ma asigur ca aceea e femeia si sa cautam o masa cat mai departe de ea.

- Care e tipa? Aia singura de acolo? Cu parul lung? Bruneta? Am intrebat eu, descriind-o pe bruneta focoasa ce inca era singura la masa...

- Da! Raspunse el fara sa isi intoarca capul spre masa pe care o alesese el in acea zi. Raspuns scurt si plin de naduf! Hm! Ce oare a fost intre ei? Oare era o lipitoare, asa cum spusese el candva despre fetele de care scapa mai greu?

Cris a ales o alta masa si a avut grija sa isi aseze scaunul in asa fel incat sa fie cu spatele spre femeia care isi vedea deocamdata de consumatia ei, apoi i-a facut semn ospatarului si a comandat, nu inainte de a mai inspira odata adanc cat se poate de adanc pentru a incerca sa se calmeze. Asa ca am hotarat sa trecem la ale noastre si sa o ignoram pe femeie.

- Bun. Ia sa auzim de ce m-ai convocat! Am inceput eu vesel si curios la culme. Cris voia ceva de la mine.

- Vreau sa ma ajuti intr-o treaba delicata. In acel moment, el s-a oprit si a strans buzele, incruntandu-se. Hm! Prezenta femeii il facea sa isi piarda cumpatul. Si avea de ce. Pentru ca femeia sesizand ca el s-a intors in local, il privea tot mai des si tot mai insistent, iar el simtea privirea ei staruitoare. Cris si-a privit degetele ce bateau agitate sarabanda pe blatul mesei, apoi a reluat: - Vreau sa construiesc o cabana...

Ce? Asta a fost surpriza surprizelor... Ce naiba? Cabana?! Eh! E cazul sa cer explicatii:

- Ce te-a apucat? Asta a fost prima intrebare. Asta mi-a venit prima data in minte. Ce l-a apucat pe el sa isi doreasca o cabana...

Cris m-a privit in ochi si l-am simtit suparat... si necajit... Era cazul sa redevin serios. Ceva nu era totusi in regula. Eu ma asteptasem sa imi dea vesti despre Mili, insa pana in acel moment el nu o pomenise. De parca el mi-ar fi citit gandurile, a pomenit-o in urmatoarea fraza:

- Edi, mi-e foarte greu sa ajung la Mili. Nu stiu daca ea va mai fi vreodata la fel ca inainte de toata aceasta nebunie.

Ce? Adica cum? Emily l-a gonit totusi? Emily nu il vrea langa ea? Asta sa inteleg? Sa inteleg ca nu impart acelasi pat? Ca au doar acelasi domiciliu si atat? Astea imi erau intrebarile ce voiam sa le dau glas, insa am observat o usoara miscare la masa unde femeia era inca singura si deja nu isi mai dezlipea ochii de pe ceafa lui Cris... Miscarea ei mi-a taiat din concentrare si am cerut distrat amanunte in legatura cu cele spuse de el acum:

- Cum adica ti-e greu sa ajungi la ea?

- Eduard, vrei sa nu te mai holbezi la ea? Ma apostrofa el, incruntandu-se si fulgerandu-ma cu privirea, stiind la cine ma uitam, fara sa imi urmareasca traiectoria privirii mele. Nu m-a speriat nici tonul lui si nici privirea incruntata. De mult nu ma mai tem de el... Hm! Sa ma tem de cel mai bun prieten al meu! Si drept dovada ca nu m-a intimidat i-am raspuns impertinent:

- Vreau sa inteleg ce ai vazut la ea...

- Haide, acum! Fii atent aici! imi ceru el, cu un ton ceva mai inmuiat, din moment ce tonul de mai inainte nu a avut efect asupra mea. Si i-a iesit. M-am concentrat din nou pe cele spuse de el si i-am demonstrat ca am auzit ceea ce a spus si ca sunt dispus sa vorbim despre asta.

INGER DIN DEMONUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum