INGER DIN DEMON

1

- Edi, ma tem pentru Emily... E tot mai abatuta... Nu imi spune ce are, insa eu stiu... si ma doare ca ea nu mi se destainuie...

- E bolnava?

- Nu... Cel putin, nu din cate stim... insa nu ramane insarcinata... si este speriata... si se consuma... Luna de luna e tot mai suparata... Spera in fiecare luna... Spera... si nimic... Daca ar aduce vorba, as incerca sa ii spun ca are timp berechet sa ramana insarcinata... Ca nu trebuie sa se grabeasca... Ca totul va fi bine, pana la urma... Dar ea nu imi spune nimic... Si nu ca nu imi spune ci ascunde lucruri de mine... Stiu ca a fost la doctor sa sa isi faca analize... Am aflat intamplator... Am cautat asigurarea masinii mamei si am dat de rezultatul analizei...

- Si scrie acolo ca ar fi sterila?

- Nu! Nimic de genul asta... Nimic... fizic... nimic hormonal... nimic... insa nu ramane insarcinata... Pur si simplu nu ramane! Si nu inteleg de ce? Fi-r-ar al dracului sa fie, Edi! Altele sunt violate si raman insarcinate din prima, iar printesa mea, nu... Si ma consum... Si nu imi spune... si o vad cum din luna in luna e tot mai abatuta... si mai trista... Abia daca mai iese din casa! Edi! Ma intreb tot mai des daca nu cumva cosmarul de acum doi ani are urmari... Nu pot sa nu ma gandesc ca eu sunt vinovatul pentru ca ea nu isi leagana bebelusul! La naiba! Mai bine as fi facut dragoste cu ea din primele zile... si as fi lasat in ea, asa cum am fost tentat sa fac!

- Cris! Vorbesti acum prostii! Ea ar fi pierdut oricum sarcina in urma celor intamplate in galerii... tot aici s-ar fi ajuns! Asta nu ai ce sa-ti reprosezi! Nu ar fi putut pastra sarcina! Dar nu stiu de ce trebuie sa iti explic eu tie! Tu stii cel mai bine!

- Hm! Da... ai dreptate... dar tot eu sunt vinovatul, Eduard! Eu sunt vinovatul! Daca nu as fi batut la usa ei...

- Cris! Iar incepi? Haide, mai! Ce naiba! Cati ani are Emily?

- Douazeci!

- Abia douazeci! Fa cumva si adu vorba despre problema asta si incurajeaza-o. E tanara, are timp sa faca copii! Cu Eva e altceva! Are aproape douazeci si sapte de ani! E vremea! Nu mai poate amana!

- Oricum, nu pomeniti de copil in prezenta ei... Nu voi vorbi cu ea despre asta pana dupa nunta voastra. Nu vreau sa se demoralizeze mai tare... deja incepe sa se izoleze... Daca nu imi voi gasi cuvintele, va voi strica nunta... O lasam asa... mai astept cateva luni... poate-poate va fi bine... Poate-poate o sa ramana insarcinata... Hai sa trecem la altceva. Sa ma astept sa imi sara Eva in cap?

- Nu! Te-am scos nevinovat! Am zambit eu, ceva mai binedispus. – A ghicit din prima cine mi-a fost complice, dar i-am spus adevarul. I-am spus ca tu nu ai nicio vina, ca tu doar ai facut ceea ce ti-am cerut eu! M-am speriat putin, sa stii! Eva nu poate fi condusa! Eva are o vointa uluitoare!

- Si te deranjeaza? Tu nu esti omul care sa vrea sa detina controlul asupra casniciei tale... deci e bine! Tu chiar crezi ca Emily e usor de condus?

- Nu! De ce as crede asta? Pai, nu ea a fost cea care ti-a refuzat sarutarile in prima zi?

- Da! Cat de draga mi-e clipa aia acum! A fost atat de dulce! Edi, as avea casnicia perfecta daca ea ar ramane insarcinata. Emily e incapatanata ca si la inceput, dar e o dulceata incapatanarea asta a ei! Mi-e atat de draga fata asta si ma doare cu atat mai tare ca ea e trista... Si ce ma doare cel mai tare, e ca nu isi descarca sufletul si ca incearca sa isi ascunda tristetea... Poate daca ar vorbi i-ar fi mai usor...

- Sa vorbesc cu Eva sa ii spuna ceva? Crezi ca ar ajuta?

- Nu! Tu nu stii nimic! Emily nu cred ca ar fi de acord sa se afle de supararea ei... Nu... Nu ar fi bine ca Eva sa ii spuna despre asta...