INGER DIN DEMON

13

Huh! Starea Emilyei nu s-a agravat...Mili dormea... Cris o lasase sa doarma... iar el acum bantuia prin casa singur cu gandurile lui negre... pentru ca asta se vedea pe chipul lui... Ganduri negre intunecate... Acum ca el se odihnise, acum au inceput gandurile... Nu ar fi trebuit sa fie singur... singuratatea pentru el era nociva...

- E bine! Ieri arata mult prea rau... remarca Eva, in continuare, lasandu-mi loc si mie.

L-am privit atent pe prietenul meu. Mi-am simtit buzele stranse, de foarte multe sentimente... Nu mai era nici urma din acel Cris de demult. Aseara el isi revenise pentru un scurt moment insa, acum el era din nou mult prea daramat... M-am intrebat daca mai are suspiciuni... Asadar l-am privit lung, apoi am intins mana spre el si in clipa urmatoare ne imbratisam barbateste asa cum am facut de fiecare data... Cris era tot fratele meu... insa acum era mult prea schimbat fata de cel pe care eu il cunoscusem candva... Cris era acum omul de casa... Omul familist... ingrijorat de sotia lui...

- Veniti in casa. O trezesc pe Mili. Sopti el si facu cativa pasi in camera de zi, dand sa urce in camera lor.

- Nu! las-o sa mai doarma... il opri Eva. - Cris, sa nu te superi pe mine, dar am venit sa va pregatesc ceva de mancare. M-am gandit ca, Mili nu va fi azi in stare sa stea la bucatarie...

L-am urmarit pe Cris si i-am multumit in gand sotiei mele pentru ideea ei de a le gati. Cris s-a insufletit ceva mai tare si a zambit bland inspre sotia mea:

- Esti tare de treaba, Eva! Dar e Pastele, nu ar trebui sa fii acasa si sa te pregatesti de sarbatoare?

Reprosul slab al lui Cris, nu stersese uimirea si recunostinta lui pentru gandul Evei.

- Lasa, ca este cine sa ne faca, acasa! raspunse Eva urmandu-l in casa.

- Ma bucur ca ati venit. Oricum, v-as fi sunat. Spuse Cris, de-odata, uimindu-ma. De ce sa ne sune pe noi, a doua zi dupa inmormantare. Chiar are de gand sa se ia de mine pentru cele ce i-am spus ieri? Chiar era atat de afectat incat sa nu poata trece peste asta si sa simta nevoia urgenta sa discute despre asta, si nu suporta nicio amanare? Of! Nu e bine! Nu aveam chef de explicatii! Insa nici nu am apucat sa spun ceva, ca Eva a intervenit cu un ton ce m-a uimit:

- Serios? Intreba Eva ironic.

- Serios! Chiar cu tine vreau sa vorbesc...

Ce? Adica nu pe mine vrea sa ma ia la intrebari, ci pe Eva? Ce ar avea Eva de spus in legatura cu suspiciunile lui! Fi-r-ar sa fie! Sper ca nu se ajunge la o cearta. Eva avea un ton care l-ar putea enerva pe Cris pana la urma.

- Nu mai spune! Despre ce? Eva era la fel de ironica. Am decis s-o las pe ea deocamdata sa vad incotro se indreapta discutia.

- Despre Mili...

Era si normal sa fie despre Mili, despre cine altcineva!? Totul se invartea in jurul lui Mili in capul lui.

- Ce ai cu ea? Ironia Evei razbatea clar din fiecare cuvant de-al ei.

- Eva, daca ai atitudinea asta, nu mai vreau sa vorbesc cu tine despre ceea ce ma framanta, iar tu vei muri de curiozitate!

Hm! Ciudata atitudine avea acum Cris. Deci e ceva ce il framanta si doar Eva il putea ajuta. De ce nu ma intreba pe mine?! Eu vorbisem cu Emily in ultimele zile! De ce ar putea sa il ajute Eva? Crede ca ea stie cum gandeste Mili, fiind femeie? Crede ca Eva ar putea sa-i spulbere suspiciunile de toate felurile?

- Chiar asa? zambi ea. - Daca nu ar fi ceva ce tu chiar nu stii cum sa faci, nu ai fi inceput... Astept o vreme... Sunt sigura ca tu vei fi cel care va ceda, pana la urma.