6

159 21 9
                                    

- Eva... da... m-ai prevenit... dar nu ai reusit sa schimbi ceea ce simt eu pentru tine... Eu te iubesc si te doresc la fel de mult! Esti aceeasi de anul trecut... Imi amintesc fiecare cuvant de anul trecut... E vina mea ca am indraznit sa fac asa ceva, cunoscandu-te... Deci... hai s-o luam de la inca un capat! Hai sa incepem asa cum ar fi trebuit, daca nu as fi fost obligat sa plec acum un an... Deci, dupa cinci saptamani, daca as fi auzit acele cuvinte care sunt vinovate pentru comportamentul meu, sa fii sigura ca as fi ingenuncheat in fata ta, si as fi spus exact ceea ce am spus mai inainte in camera mea: ca te iubesc si ca imi doresc mai mult decat orice sa imi fii sotie. Da! Asta as fi facut! Nu stiu daca aici acasa la tine, sau in centru, sau acasa la mine, nu stiu... Dar asta as fi facut daca as fi avut timp... Apoi, in ziua urmatoare as fi demarat organizarea nuntii. Tu la ora asta ai fi fost sotia mea... acasa la mine! Dar nu a fost sa fie asa! Eu a trebuit sa plec! Si am plecat fericit... tu m-ai facut sa plec fericit! Am stiut atunci ca tu ma vei astepta... tocmai pentru ca te cunosc... si am vrut sa grabesc cumva lucrurile... sa nu dau vina pe acest an de Legiune... Eva... suntem de-o varsta... Tu ai asteptat destul... Am vrut sa scurtez asteptarea asta... Asta a fost motivul pentru care am apelat la Cris. Greseala mea a fost sa nu ascult de Cris... macar azi! El mi-a spus ca ar fi trebuit sa iti spun din prima clipa... E adevarat! Cu cat amani mai mult cu atat e mai greu. Si uneori cu cat amani mai mult cu atat e mai dezastruos deznodamantul. Am invatat-o pe pielea mea...

Aici am ajuns cu confesiunea mea, cand Eva mi-a intors capul spre ea, cu palma ei calda, si, dupa ce mi-a mangaiat obrazul, trecandu-si degetul mare peste buzele mele, apoi degetele ei s-au mutat la ceafa mea, transmitandu-mi fiori pe sira spinarii, si odata cu aceasta miscare si-a apropiat capul de al meu, incet... parca sovaitor, parca temator... si in cele din urma i-am simtit buzele peste gura mea, spre marea mea satisfactie... Insa, in acel moment, nu am mai fost sigur de motivul sarutului ei... Ce insemna acel sarut... Cu toate astea, i-am raspuns la sarut... I-am raspuns cu toata fiinta mea... I-am raspuns reluand de unde ma intrerupsesem cu ceva timp in urma... I-am raspuns cu mangaierile intrerupte atunci... fara pic de resentiment, fericit ca ea ma primeste... Si fericirea asta mi-a dat avant... Am culcat-o, acolo, pe canapea... si mi-am reinceput asaltul... Acum era cu totul altceva... Ea imi raspundea fiecarui atac de pasiune... In curand am avut-o goala in brate... goala si fierbinte... goala si gata sa ma primeasca in ea... Nu m-am gadit nicio clipa ca ea juca teatru in bratele mele... Nu... Pentru ca atunci cand degetele mele au ajuns la feminitatea ei, ravnita de mine, am stiut clar ca e pregatita sa ma intampine... Am fost absolut sigur... Eva si-a eliberat pasiunea... Eva a dat drumul senzorilor ei atat de bine tinuti in frau... Hm! In acele momente, mi-au revenit in minte cateva cuvinte rostite de Cris candva, sub un stejar batran si ramuros... in miez de noapte... El stia ca o domina pe Emily... Stia asta... Stia ca avea putere asupra senzorilor ei, si ca ea nu putea sa si-i controleze in prezenta lui... Insa Eva putea! Era in stare sa isi controleze sistemul pasiunii foarte bine! Acum insa era o flacara vie in bratele mele... o flacara dezlantuita... ce nu a pregetat sa faca pasi... Am simtit degetele ei pe barbatia mea, strangand nerabdatoare, dandu-mi de inteles ca isi dorea s-o patrund... Avea ochii inchisi, asteptand sa ma simta... Ba mai mult, si-a ridicat bazinul spre mine, fremantand... Daca a vazut ca nu ma grabesc sa intru in ea, Eva a deschis ochii si mi-a intalnit privirea...

- Te rog, Edi... nu te razbuna pe mine, marai ea, strangand maxilarul...

Am zambit cuvintelor ei... si mi-am mijit ochii. Ea o lua ca o razbunare? Nu era deloc vorba de asa ceva... Nu din razbunare am amanat sa ii dau ei ceea ce dorea in acel moment... ci voiam sa imi prelungesc cumva desfatarea... placerea de a o avea in bratele mele dupa momentele in care m-am temut ca am stricat relatia noastra...

- Nu e razbunare, iubire... e savoare... te savurez... e placere... i-am raspuns in timp ce continuam sa ii sarut sanii cu sfarcuri intarite... in timp ce buzele mele au coborat pe abdomenul ei ce tresarea la fiecare atingere de-a buzelor mele...

INGER DIN DEMONUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum