INGER DIN DEMON

9

M-ai aveam doar cateva zile de libertate... Asa cum mi-am promis, mi-am petrecut toate noptile cu Eva... Absolut toate! Am savurat trezirea alaturi de ea in fiecare dimineata... insa nu am obtinut promisiunea ei ca ma va astepta... E adevarat, nici nu i-am cerut asta. Asa cum ii promisesem, nu mai insistasem cu nimic... Am luat lucrurile din mers... si ne-am simtit bine... Si ne-am distrat... si mai bine... insa nodul din stomacul meu nu m-a parasit nicio secunda... Am asteptat in fiecare seara sa imi spuna cuvintele magice, insa nu le-am auzit... iar eu nu am putut sa ma eliberez...

Am petrecut fiecare zi de parca a fost ultima din cele cinci saptamani! Am incercat sa-i umplu zilele si noptile... Si cu toate astea, ii simteam retinerea... ii simteam vointa... ii simteam incapatanarea... si ma napadea indoiala ca am reusit sa mi-o asigur... Nu am reusit sa o conving ca merit sa ma astepte...

Cateva zile... pana sa ma despart de Eva si sa simt ca sufletul meu se sfasie in bucati... fara sa am asigurarea ca va fi oblojit si ingrijit de ea, la intoarcerea mea. Hm! Eva era experta in a-si ascunde trairile... La fel ca si Cris, era in stare sa se inchida in ea... si sa arate doar ceea ce voia ea sa se vada! Oh! Scoala vietii a invatat-o bine pe fata asta! De mica, ea si-a ascuns dezamagirile... Daca nu ar fi fost balul recrutilor, nu as fi stiut nici cat de ranita a fost ea in acea zi de Marti in care Cris a lovit-o in suflet...

Cateva zile, iar eu nu m-am mai gandit nici la Aris, nici la Raul... Cu toate ca avusesem de gand sa incerc sa dau macar de Aris sa schimb doua vorbe cu el, nu am vrut sa sacrific nicio secunda din timpul meu cu Eva...

Cateva zile... Simteam ca vreau sa lungesc zilele la nesfarsit... Simteam ca as fi vrut sa pot opri amurguri... Asteptand acele cuvinte... iar ele nu veneau... se incapatanau sa ramana nespuse...

Cris imi cunostea starea... Doar el... El si-a dat seama imediat ce ma doare... si a incercat sa ma convinga sa rostesc eu acele cuvinte... insa nu am fost de acord... Nu am vrut s-o leg pe ea cu aceste cuvinte... Trebuia sa fie alegerea ei...

Ba, mai mult, el mi-a sugerat s-o leg cu ceva palpabil, asa cum facuse el... cu un inel... Dar nu era aceeasi situatie! El a vrut sa si-o asigure si s-o convinga sa nu plece... A vrut sa o convinga ca o vrea pentru totdeauna, nu doar pana isi satisface pofta carnala... Eu nu eram in aceeasi situatie... Eu urma sa plec... iar ea se temea de locul unde urma eu sa plec... I-am surprins de fiecare data crisparea cand imi atingea ciatricea urata de de-asupra inimii... De fiecare data, i-am simtit schimbarea... de fiecare data i-am simtit teama... mascata cu greu... de zambete si mangaieri tandre...

Nu stiu cat stia Emily din toate astea, insa inclin sa cred ca aproape nimic. Ea nu avea ochi decat pentru sotul ei... insa ne-a dat de fiecare data timp in care sa fim doar noi doi... Hm! Ce ciudat! Emily nu a cazut in ochii mei... Ea ramas acolo sus de tot, unde o urcasem acum un an... si stiam de acum ca acolo va ramane!

S-a bucurat de fiecare data cand m-a vazut... Stiam de ce! Ea citise in sufletul sotului ei in noaptea nuntii... Stia foarte bine cat de mare era rana din sufletul lui... si il monitoriza atent acum... iar vizitele mele au ajutat-o si pe ea. Stia ca el avea nevoie de noi ca sa treaca peste ceea ce simtea la adresa tatalui sau...

Cris a trecut destul de greu si cu eforturi vizibile peste acel incident ce i-a umbrit serios noaptea visata... iar Emily a simtit ca avea nevoie de ajutor... Asa cum il cunosteam eu pe Cris, el nu i-a spus direct cat de tare il doare, incercand s-o protejeze pe ea... ceea ce nu era o tactica buna, din moment ce el era totul pentru ea... Sunt sigur ca Emily ar fi preferat sa se deschida si sa se descarce... Dar stiam din experienta ca nu o va face! Nu in fata ei! Doar din grija pentru ea!

Adevarul este ca timpul meu acasa l-am impartit in trei... ziua mea suna cam asa: din moment ce aveam masina la indemana... mi-a fost usor sa ii impac pe toti...