INGER DIN DEMON

5

Urmatoarele zile am asteptat cu nerabdare seara... cand Cris ajungea acasa... Atunci suna pentru a-mi spune despre starea Emilyei... si seara in care Cris m-a anuntat, cu inima stransa, ca Emily a ales amintirile, a fost cea mai fericita seara de cand s-a intamplat accidentul. Emily a ales amintirile... A ales... Din acel moment am stiut ca totul va fi bine... chiar daca Cris se temea ingrozitor de tare de revenirea sotiei sale... De atunci Cris nu m-a mai sunat zile in sir... S-a inchis din nou in el... L-am inteles... Doar imi spusese cat de tare se teme ca ea isi va aminti de momentele urate dintre ei... Probabil ca asa va fi... Ea isi va aminti si acele momente, insa, intre ei a fost iubire... pasiune... adoratie... Toate astea va estompa efectul putinelor amintiri urate dintre ei... Sunt sigur ca Emily va gandi la fel ca mine... Nu degeaba, Emily era inca acolo sus de tot in mintea mea... Respectul pe care ea si l-a castigat nu putea fi sters acum... Emily va fi din nou cea care s-a jertfit pentru iubirea ei... va fi cea care a dansat cu tatal lui, stiind ca ea trecuse prin cosmarul din galerii tocmai din cauza tatalui lui Cris...

Asta nu reusea Cris Reyn sa vada... El se gandea doar la faptul ca ea il urase cateva momente... atat... Insa viata lor nu statea in asta... iar motivul pentru care ea l-a privit cu ura va fi sters acum... cand ea va intelege perfect prin ce a trecut el in aceasta perioada... Am fost sigur ca, atunci cand il va vedea pe Cris, va vedea diferenta dintre Cris, cel care a vrajit-o din prima secunda si cel care era acum... Un barbat distrus de soarta, cu semne clare pe chipul lui perfect... Sunt sigur ca ea va vedea ce i-a facut lui si va face totul ca sa-l repare... sa-l readuca acolo unde a fost in momentul accidentului...

Au trecut zile si sile fara sa mai stiu nimic despre Cris... insa nu mi-am mai facut atatea griji... pentru ca l-am simtit usor mai optimist in acea seara, chiar daca se temea de revenirea ei in realitate, el era totusi fericit ca ea e bine... ca a trecut cu bine de tratamentul periculos la care a fost supusa cu aprobarea lui, sub semnatura lui...

A sunat intr-o seara cand eram doar eu in camera... Eva era in bucatarie si pregatea cina.

- Alo?

- Edi! Edi! Ai avut dreptate! Incepu el in forta. – Ai avut dreptate! Emily a trecut de tot raul! Si-a amintit tot si e langa mine... Iti dai seama?! E ca noua! E Emily a mea din nou! E doar a mea. Si-a amintit tot... Edi! Si e bine! E bine!

Oh! Entuziasmul lui a fost unic... Nu l-am auzit niciodata sa imi vorbeasca cu tonul asta! Am savurat starea lui... Era si timpul... Era si timpul sa il simt ca e bine.

- Cris, ma bucur atat de mult pentru voi! Am exclamat eu.

- Si, Edi, ai mai avut dreptate in ceva! Ea nu isi mai doreste copii. Adauga el ceva mai potolit.

- Nu sunt bucuros pentru asta, Cris... insa era de prevazut... Ea nu mai are curajul, nu ca nu isi doreste! Cred ca stii si tu asta!

- Da... dar, in rest, e ca noua, Eduard! E perfecta! E la fel de dulce si iubitoare si atenta... Singurul lucru ce ma enerveaza e ca se consuma pentru ca m-a dat pe mine la o parte...

- Stii ca asta nu poti sa i-o scoti din cap, nu? Si nu i-o vei scoate niciodata! Cris, ea stie acum prin ce te-a facut sa treci, nu e de mirare ca nu isi mai doreste copii.

- Edi, te las acum. Urc la ea. E atat de sensibila acum... si mi-a fost atat de dor de ea!

- Te cred! Aveti grija de voi! Cris, si tu ai nevoie sa te ingrijesti! Si tu te-ai schimbat foarte mult... Emily te vede acum clar si nu cred ca ii place ce vede...

- Da, ai dreptate... Stiu... Dar de acum va fi bine... vom avea grija unul de altul... Salut-o pe Eva...

A inchis, iar eu am asezat receptorul in furca...