6

138 23 0
                                    

- Haide, acum! Edi! Atata macar sa pot face pentru tine! Dar, i-a spune-mi, cum ai reusit tu sa nu vii o saptamana la mine! O saptamana incheiata!

- Ha! Ha! Ha! Sincer, foarte greu mi-a fost. Nu am iesit din curte, spre bucuria mamei! Dar, dupa ce mi-a trecut socul cerintei Emilyei, am intrevazut avantajele...

- Da, te inteleg! Dar am pierdut o saptamana!

- Oricum erati in toiul pregatirilor!

- Mi-as fi facut oricand timp pentru tine! Tu stii asta!

- Dar, spune drept, Cris, tu ai fi putut-o refuza? A vrajit-o pe mama, si mama a fost aliatul de nadejde in treaba asta!

- Hm! Ai dreptate! Nimeni nu-i poate refuza nimic Emilyei! zambi el...

- Deci, il trimiti pe Iacob pe la zece la Eva?

- La ce ora spui tu! Edi, ai grija cu Eva... Nu vreau sa suferiti... Imi doresc enorm de mult sa fiti voi impreuna... Nici nu iti poti inchipui cat de mult imi doresc sa va vad impreuna... si te ajut cu ce vrei tu... Dar ai grija, bine? Ai grija! Amandoi imi santeti cele mai dragi persoane, dupa Mili...

- Voi avea grija, Cris! Promit! Dar nu voi accepta scuze ca si cea cu care mi-a venit ea azi! Adica sa nu fac ceea ce-mi doresc pentru ca ma vede satul! Pai, da-l in colo de sat! O viata am! De ce sa tin cont de el?

- Aici iti dau perfecta dreptate! E o prostie sa tii cont de ce se spune in sat. Insa, in privinta motivului ei pentru care nu vrea sa incerce, sincer, ii dau dreptate ei... Si tu fa bine, nu mai face pe eroul! Lasa-i sa se bata intre ei!

- Ei! Cris! Nu pot face asta! Nu am cautat glorie, nu am facut pe eroul... nici pe departe! Imi place sa cred ca ar fi facut-o oricare dintre camarazii mei... Nu mi-as fi gasit linistea daca nu as fi incercat! Cris, te superi daca te las, acum... Vreau sa ma duc la Eva... Am acelasi senzatii ca si tine, anul trecut, cand mi-ai spus ca nu vrei ca Emily sa apuce sa gandeasca prea mult. Iti mai amintesti?

- Da! Imi amintesc foarte bine zilele alea si te inteleg. Du-te! Dar sa nu cumva sa nu mai vii pe aici! Poate ne intalnim in oras...

- Tot ce se poate... Salut-o pe Mili din partea mea... ma grabesc... Am adaugat in timp ce ieseam pe poarta, indreptandu-ma spre casa Evei. Pe drum m-am intrebat daca solutia mea cu masina Maiei o va convinge pe Eva sa vina cu mine in oras...

Pe masura ce m-am apropiat de poarta ei, nu am putut sa nu ma intreb daca nu cumva Eva s-a baricadat in casa, ca sa scape cumva de mine...

Am ajuns in fata portii. Recunosc ca am ezitat sa apas clanta, inainte de a o face... Si tot inainte de a o face, am privit peste umar... Hm! Vecinul nu era in curte... As fi vrut sa fie! Sa ma vada si sa o ia in serios... Eh! Ma va vedea maine! Sau poate ca o sa ies in curte si o sa fac ca si Tarzan, dupa ce a omorat gorila. Doar ca sa atrag atentia... Glumesc, cred ca v-ati dat seama! Nu asa o voi convinge pe Eva sa incerce.

Am privit clanta inca o data, apoi am apasat-o hotarat! La naiba! Parca imi era mai greu cu Eva decat sa atac baza centrala a rebelilor! Asta e culmea! De ce am senzatia asta? De ce ma tem? Hm! Stiam foarte bine ce simteam! Teama ca o pierd! Stai! Teama ca o pierd? Aoleu! Chiar eu am fost cel care am spus anul trecut ca iubirea vine la pachet cu teama... Iubire= teama... Nu! Nu asta am simtit cand am avut-o pe Ana in bratele mele... De ce ma gandesc la asta acum?! Sunt pe cale sa intru la Eva in casa, doar ca sa luam lucrurile din mers si sa ne simtim bine... iar eu deja ma gandesc mult prea departe! Nu iubire! Nu vreau sa ma duc in Legiune cu inima franta... Dar... cred ca e prea tarziu pentru asta! Cris a vazut mult mai bine decat mine! El a vazut inca de la inceput... El era expert in a citi iubirea... El m-a citit! Si clar a citit-o pe ea! Altfel el nu ar fi insistat... Hm! Ce ma fac eu acum? Si de ce e asa de diferit fata de ceea ce am simtit pentru Ana? De ce e ceva mult mai adanc in mine? De ce nu erau pur si simplu fluturii din stomac pe care ii cunoscusem atat de bine, pe atunci... De ce simteam acum ca stomacul mi se micsoreaza si se transforma intr-o nuca mica, mica, ce risca sa ma sufoce... Ce naiba! Am aproape douazeci si sase de ani!

INGER DIN DEMONUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum