INGER DIN DEMON

4

- In sfarsit, ati ajuns! Nerabdarea razbatea din glasul lui...

L-am privit lung... Era in fata mea... Un alt om decat cel de acum cateva zile... cand era atat de speriat si ingrijorat pentru sotia lui. Aveam in fata mea un tata fericit... In acel moment nu am putut sa nu imi amintesc franturi de trecut... L-am revazut in toate ipostazele unui demon sadic... si iata-l acum zambind larg... cu ochi sclipitori, fara acea ciudata expresie a lor, pe care i-o observasem de atatea ori, in clipele lui negre...

S-a repezit spre noi si ne-a imbratisat pe rand, acolo in casa scarii, si abia apoi ne-a poftit inauntru... Oh! Am intrat in apartament asteptandu-ma sa revad file din trecut in fiecare colt... asteptandu-ma sa retraiesc momentele anilor petrecuti aici... Insa nu... Nimic din ceea ce am vazut in apartamentul de acum nu mai inspira retrairi... Nimic... Nu era acealasi apartament... nimic din el... De cum am intrat, m-a intampinat o aroma proaspata, fara acel iz de fum de tigara si bautura scumpa... uneori trecuta prin stomac... Apoi... a urmat un joc de imagini noi, elegante si complet noi... reflectate in oglinzi strategic aranjate... Am mai facut cativa pasi, in interiorul fostului cuibusor de nebunii al ingerului Cris Reyn de acum... Am intors privirea spre dreapta si am apucat sa observ bucataria... Oh! Cu totul alta...

Am mai inaintat putin si am ajuns in camera de zi... uluitoare schimbare... Cris s-a zbatut sa stearga orice urma a trecutului sau... Nimic din vulgaritatea si opulenta din trecut... Nimic... Totul nou si elegant...

- Luati loc... Eu trebuie sa plec... Edi le aduci tu pe cand se incepe programul normal de vizita...

- Cris, fiule... vreau si eu sa ma duc acum... Vreau sa-mi vad nepoteii...

- Mama! Te rog! Sa nu incepem acum. Doar eu pot intra la ea in afara orelor de vizita. Deci vei veni impreuna cu ceilalti... Da-mi, te rog, primele clipe singur cu sotia mea si cu copiii... Lasa-ne clipa noastra... Vei avea timp destul sa ii alinti cand vor veni acasa...

Oh! Vocea lui era autoritara, insa cuvintele lui au fost cele mai tandre cuvinte pe care le-am auzit in ultima vreme de la el... A fost induiosator... si am observat privirea zambitoare a Evei... Cele spuse de Cris au ajuns la sufletul Evei, care s-a apropiat de el si l-a atins pe umar, intorcandu-l spre ea:

- Du-te, Cris... Ea are nevoie doar de tine... Noi vom fi bine.

- Multumesc, Eva... zambi Cris, usor mai calm... inspirand adanc. Apoi emotia l-a cuprins si si-a muscat buza de jos... – Oh! Ce de emotii am... exclama el... si ochii i-au stralucit ireal de puternic.

Si-a imbracat haina groasa de iarna si a iesit val-vartej, salutandu-ne pe fuga. Am ramas doar noi... M-am asezat pe unul dintre divanele tapitate elegant... si am privit in jurul meu... Eleganta urla din fiecare ungher al acestei incaperi... mult mai mare decat o tineam minte... De ce? Pentru ca una dintre camerele trecutului lui Cris a fost anulata, iar peretele despartitor dintre camera de zi si acea camera a fost anulat... si peretii au fost acoperiti cu oglinzi luminate artistic de spoturi bine mascate...

- Nu mai este ceea ce a fost, asa-i? Ma intreba Eva, asezandu-mi-se dezinvolta in brate.

- Nu... Nimic din ceea ce a fost nu se mai regaseste acum aici...

- Emily l-a transformat... Ea a facut totul... El nici nu a vrut sa mai calce in apartament dupa ceea ce s-a intamplat cu Aris. Ea a fost nevoita sa insiste ca el sa mai treaca pragul acestui apartament.

- Mili a vazut apartamentul asta, inainte de a fi renovat? Am intrabat-o eu, socat de faptul ca Emily a dat piept cu trecutul lui Cris.