INGER DIN DEMON

6

Insa peste toate astea am simtit pretuire... Cris nu ar fi putut da peste o fiinta mai de pret decat fata asta, atat de pura, care s-a dus de buna voie in bratele criminalului, pentru ca da, in ochii mei omul acela era un criminal in serie, nu numai un violator si un rapitor, ci un ucigas sadic... pentru ca el asta a avut de gand: sa-i omoare pe toti trei... blocandu-le iesirea... Ei ar fi murit de foame si de sete si doar providenta i-a salvat... deci, ea s-a dus de buna voie, banuind ceea ce o asteapta, doar ca sa incerce sa-i salveze pe cei doi frati, fiind sigura ca pretul minim pentru viata celor doi era virginitatea ei... Nu stiu daca se asteptase sa fie la un pas de moarte, maltratata in halul asta, insa daca ea se asteptase sa moara, atunci sacrifiu este putin spus... ea s-a jertifit pentru ei!

Si asta pentru Cris, era o piatra de moara greu de carat... El marele, puternicul Cris Reyn sa fie salvat de o fecioara... Ce putea fi mai dureros decat acest adevar? Nu e de mirare ca el a cedat psihic! E de mirare ca a rezistat atat!

Cu toate ca privirea lui mi-a confirmat adevarul asta, eu tot nu am putut sa cred:

- Nu! Nu este adevarat! Un inger... Abia atunci am prins curaj si m-am apropiat de pat, atat cat sa-i pot mangaia chipul cufundat in coma in care au bagat-o fortat... Oh! Sarmana, fata, ce-ai facut tu in numele dragostei, fara sa te gandesti la urmari?

Asta a fost o lectie mult prea dura pentru Cris... Mult, mult prea dura!

- Da! Eduard, un inger! Si eu un demon! Un diavol trimis pe pamant sa o distrug! Sa o arunc in iad.

Hm! Acum si el se vedea demonul din ochii nostri... Noi toti, l-am vazut asa la un moment dat... si pentru multi dintre noi inca este un demon fara suflet, insa nu era momentul sa-i confirm, ci trebuia neaparat sa-i mut gandul:

- Nu esti un demon, Cris! Nu aveai de unde sa stii ce va asteapta!

Asta era, in continuare singurul argument viabil in mintea mea! Daca ar fi stiut ce urma sa se intample el nu ar fi dus-o acolo pe Emily... Ar fi pus-o la adapost... in cel mai sigur loc...

Apoi a urmat un alt sir de cuvinte rostite de glasul lui abia soptit, din agonia in care se zbatea... Un alt sir de cuvinte pe care a trebuit sa le rumeg ca sa le inteleg...

- Stii ce ma doare cel mai tare? A vrut! Si-a dorit sa fie a mea vineri seara... si eu am amanat-o... As fi putut fi eu primul ei barbat, iar eu, ca prostul, m-am incapatanat... Acum ea... nu va mai fi niciodata ca inainte... Niciodata! Stii ce e mai ingrozitor? Faptul ca imi doresc sa uite tot, chiar daca ma uita pe mine, imi doresc sa nu isi mai aminteasca de nimeni si de nimic niciodata... decat sa retraiasca din nou si din nou, orele alea... Sa o luam de la capat... Sa o fac din nou sa ma iubeasca... Sa fiu doar eu si ea... Sa nici nu stie ca ea nu mai este asa cum fusese vineri seara... Sa nici nu stie ca bestia aia a avut-o...

Oh! Dumnezeule mare! Cate pareri de rau intr-un singur suflet abia redescoperit, intr-o singura minte, intr-o singura inima... Fata ar fi vrut! I s-ar fi daruit fara sa se gandeasca ca ea urmeaza sa plece acasa... fara sa stie ca toate fetele care au ajuns in bratele lui, au urlat de durere la despartire... Fara sa se gandeasca la nimic altceva decat ca voia sa fie a lui... constienta ca nu putea ramane a lui cand incepe toamna... In mintea ei, el a fost alesul! Cel caruia sa-i incredinteze comoara ei... Ea a vrut sa fie a lui, sa-si daruiasca neprihanirea, puritatea trupului ei, singura comoara de pret a unei fete, comoara ce noi o smulgem mult prea usor, fara nicio mustrare de constiinta... ea a vrut sa i-o daruiasca lui Cris Reyn... Comoara ei a fost in mana lui, iar el a lasat-o sa i se prelinga printre degete... Stiu acum ca ar fi trebuit sa-i spun si lui ceea ce gandeam... Ca daca ea ar fi vrut sa faca dragoste cu el este evident ca ea deja i se daruise in mintea ei... Asta i-ar fi fost o alinare in acele momente... Din punct de vedere emotional, el era primul ei barbat... Asta era ceea ce conta la ora aia... insa nu am spus nimic...