INGER DIN DEMON

3

- Da... Eva e aleasa! Pe ea o vreau! Tot anul numai la ea mi-a fost gandul! A fost un an mult mai greu decat cel de dinainte! Eva mi-a lipsit in fiecare clipa!

- Tie ti-a trebuit Legiune franceza! Imi reprosa el, zambind.

- Da mai, dar nu am luat in calcul ca o sa imi pice cu tronc tocmai Eva!

- Asa a fost sa fie, frate! Hai sa le chemam. Mi-e dor de Emily.

Ne-am ridicat si am iesit in bataia soarelui de toamna... O toamna blanda cu mult soare. Fetele se leganau pe balansoarul din fundul gradinii... si povesteau... insa cand ne-au vazut s-au ridicat amandoua deodata si s-au indreptat spre noi, zambitoare...

Cina a fost copioasa ca de obicei... Nu am lungit-o mult. Cris mi-a imprumutat din nou masina Maiei. Hm! Primul lucru ce il fac aici, dupa nunta va fi sa dau pentru permisul de conducere si sa imi cumpar o masina. Acum, aveam de dat vestea Evei si parintilor mei. Aveam in buzunar cele doua inele. Poate ar fi trebuit sa mai am un inel, care sa fie inelul de logodna... dar daca ma gandesc mai bine, nu are rost sa facem logodna, daca eram in prag de nunta!

Iar emotii! Iar palpitatii... Va fi o minune daca scap azi intreg!

- Pot sa stiu de ce ti-a trebuit masina sa ma duci acasa? intreba Eva, in timp ce se aseza mai comod pe bancheta din spate.

- Nu mergem acasa la tine... Mergem acasa la mine! Am soptit, varandu-mi capul intre umeri, asteptandu-ma la o furtuna zgomotoasa... ce nu a intarziat sa se dezlantuie.

- Iacob! Trage pe dreapta. Acum! Porunci Eva, printre dinti.

Soferul s-a executat intr-o clipita. Cand masina s-a oprit, Eva a coborat, lasand portiera din spate larg deschisa. S-a oprit la cativa pasi de masina, cu bratele incrucisate pe piept, strangand buzele nervoasa foc. Ma privea cu sprancenele unite de suparare si nervi.

- Eva, iubire... Ce te-ai ambalat asa? Am inceput eu, impaciuitor, gandindu-ma cu groaza la ceea ce urmeaza acasa...

- Tu chiar esti nebun? De ce mama dracului, nu mi-ai spus ce ai de gand? De ce nu mi-ai spus ca vrei sa ma duci la parintii tai?

- Pentru ca nu ai fi venit...

- Exact! Ai ghicit! Du-ma acasa!

- Eva... am murmurat eu, facand un pas spre ea. – Nu vreau sa te duc acasa la tine... Vreau sa te prezint parintilor mei... Astept momentul asta de un an si cateva saptamani... Te-as fi dus acasa la mine inca de anul trecut... daca nu te-ai fi temut atat de tare de anul asta... As fi insistat, daca te-as fi auzit macar o data spunandu-mi ca ma iubesti... Mi-ai spus asta in ultima clipa... cand nu am mai putut sa insist... Nu mai vreau sa astept... Am asteptat destul...

- Dar nu poti hotari de unul singur! Fi-r-ai tu sa fii! Se rasti ea, iar eu am simtit ca imi ingheata sangele in vene. Nu va fi nicio nunta! Eva nu va fi de acord.

- Eva... spune-mi ce sa fac ca sa te conving sa vii cu mine?

- Tu nu intelegi ca nu vreau sa ma duc la tine acasa? Ca mi-e rusine, de mor?! Ca nici macar nu sunt imbracata adecvat?

- Daca te duc acasa la tine sa te imbraci, imi promiti ca iesi din casa si vii de buna voie la mine acasa?

Eva a inceput sa se inmoaie... Nu stiu... tonul meu, sau cele spuse de mine, sau atitudinea mea aparent calma a avut acest efect asupra ei, iar eu nu am ratat momentul in care ea a fost dispusa sa cedeze...