INGER DIN DEMON

4

- Cris, nu pune raul in fata... Fii optimist! Gandeste pozitiv... Incearca macar s-o faci!

- Edi, te las acum... Am luat un somnifer, sa pot sa ma odihnesc... Ne auzim...

- Suna-ma cat de des poti... Nu te mai ascunde...

- Ti-am explicat de ce nu te-am sunat... adauga el... – Edi, salut-o pe Eva... Mi-e dor de zilele in care Mili a mea era insarcinata... Au fost zile frumoase ce nu se vor mai intoarce niciodata...

- Cris... Hei! Vor mai fi zile frumoase! Vei vedea! Tu ai puterea sa iti revii si s-o vindeci pe ea... Vei vedea ca am dreptate...

- Sper! Noapte buna...

A inchis convorbirea, insa eu am ramas cu receptorul in mana...

- E la pamant, asa-i? Ma intreba ea, incruntata.

- Da... e daramat rau... Nu mai este in stare sa spere ca va fi bine...

- Mi-am dat seama... Daca a fost nevoie sa il incurajezi... normal ca e la pamant... Fi-r-ar sa fie!

- Da... Eva mea... asta spun si eu...

- A fost la ea? Ti-a dat amanunte?

- A fost la ea si mi-a dat amanunte, dar, scumpa mea, nu pot sa iti spun mai mult... Sunt sigur ca iti va spune Emily cand isi va reveni.

- Deci mai este ceva! Mult mai grav decat ceea ce mi-ai spus...

- Da...

- Si ti-a spus el sa nu imi spui si mie...

- Da...

- Bine, Edi... va inteleg... Il inteleg pe Cris si te inteleg pe tine...

- Si nu te superi ca nu iti spun?

- Nu... E suficient sa stiu ca Reyn nu s-a dat batut... ca a facut ceva pentru ea... Ca ea va fi bine pana la urma...

Oh! Ce draga mi-a fost in acel moment! Cum a inteles ea totul! M-am apropiat de ea, i-am dat dupa ureche o suvita de par, scapata din cocul strans, apoi i-am inconjurat talia subtire din nou, si am lipit-o de mine.

- Iubirea mea, am soptit eu la urechea ei sensibila... – Esti cea mai buna sotie!

- De ce? Pentru ca nu te bat la cap sa imi spui tot cu lux de amanunte?

- Si pentru asta, am recunoscut eu, zambind. Apoi, asa din senin, mi s-a starnit pofta de trupul ei... De fapt nu din senin... Din momentul in care i-am simtit respiratia pe piept si atingerea ei pe spatele meu... Mmmm! Mainile mele si-au inceput traseul bine cunoscut deja... iar Eva a gemut usor in bratele mele... Abia atunci am observat ca David nu e in camera noastra.

- Unde e David, am intrebat intre doua sarutari...

- Mama ta a vrut sa doarma cu ea in camera...

- Serios? Atunci, vino!

M-am desprins de ea, doar ca s-o iau de mana... si s-o trag dupa mine afara, inspre grajduri...

- Edi! Ce te-a apucat?

- Simti Eva?

- Ce sa simt?

- Mirosul de fan... Ador mirosul de fin... Te vreau acolo in fin... Hai! Urca pe scara...

- Edi! Chicoti ea ghidus... – Esti plin de surprize!

- Tu ma starnesti, am recunoscut eu, incantat de idee... urcand scara in urma ei...

Oh! Raiul pe pamant! Fanul moale, de fapt otava moale, era numai buna pentru noi. Nu era frig... Era perfect pentru a evada din rutina... Eva s-a intins pe spate asteptandu-ma muscandu-si buza, atat de senzual incat mintea mea s-a setat doar pe dorinta de a o simti in jurul meu...