INGER DIN DEMON

8

- Scuze, fata e a mea! Am rostit eu, autoritar. Baiatul s-a incruntat, a strans buzele, apoi a raspuns:

- Cred ca ar trebui ca ea sa aiba dreptul sa aleaga cu cine sa danseze.

Hm! Baiatul asta avea sange-n vena! Nu stiu pe ce se baza, insa m-a enervat brusc.

- A, da? Eva! Alege!

- Asta da cerere la dans, chicoti ea, dulce. Si simplul ei chicotit, mi-a reaprins dorinta. Apoi s-a intors spre baiat, punandu-si mana pe umarul lui, destul de format, nu am ce zice, si a rostit dulce: – Adrian, scuze, dar el e alesul!

Auch! Glumeata fata asta! Foarte glumeata! Stiam din spusele lui Cris cum era fata, iar acum mi se confirma. Avea in ea ceva ce te starnea! Provocarile ei nevinovate te starneau... Te puneau pe jar... Imi amintesc spusele prietenului meu: daca ar fi fost capabil de iubire, la momentul respectiv, Eva ar fi fost aleasa... Au trecut de atunci ani de zile, si iata ca Eva ii pune in brate mireasa... Ciudat cum le intoarce soarta pe toate...

Adrian si-a muscat buza dezamagit si s-a dat un pas in spate. Eva s-a ridicat si mi-a acceptat in sfarsit cererea la dans.

- Aproape ti-a iesit! Continua ea zambind larg.

- Mi-ar fi iesit daca nu s-ar fi bagat asta in seama! Am remarcat eu, privind silueta baiatului care se indrepta acum spre Viola. Da! Viola era pentru el, nu Eva!

- Uuuu! Se intrevede gelozia?

- Ei! Gelozia! M-am indignat eu, cu o mina superioara. Doar nu eram nebun sa recunosc ca, da! Asta era! Un inceput de gelozie!

Am condus-o pana pe ringul de dans cel mai apropiat de noi si am inceput sa dansam. Da! Cris avea din nou dreptate. Eva dansa foarte bine. Daca la primul dans nu am avut timp sa observ asta, acum ca o tineam in brate m-am convins ca ea nu se va face niciodata de rusine in dans. Il avea in sange!

- Deci, imi poti spune de unde il cunosti pe baiatul ala care te-a invitat la dans? Adrian parca?

- Eu cunosc multa lume! Ocoli ea raspunsul.

- Daca nu vrei sa imi spui asta, atunci spune-mi de cand si-a facut Cris gradinita?

- Ce vrei sa spui?

- Pai a avut doi copii langa el in biserica!

- Esti rau, stii?!

- Sunt rau, cand cineva se baga asa in seama!

- Nu sunt copii! Sunt majori! Amandoi! Asa ca lasa-i in pace!

- Daca imi promiti ca dansezi cu mine toata seara si nu te vad in bratele lor!

- Ei, na! Doar nu sunt proprietatea ta! Rase ea de-a binelea acum.

- Ti-ar placea sa fi? Am lansat eu provocarea, obraznic, privind-o drept in ochi.

Eva a devenit dintr-o data serioasa, iar zambetul i-a pierit de pe buze.

- Scuze! Am murmurat eu, usor incurcat... simtind ca am stricat acel moment.

Ne-am continuat dansul... in liniste, si mie imi venea sa-mi dau palme. Cum de nu m-am gandit ca as putea gresi cu acele cuvinte.

Melodia s-a terminat... insa eu nu m-am indurat sa-i dau drumul.

- Imi mai acorzi un dans? Am indraznit eu s-o intreb, din moment ce nu s-a grabit sa scape din bratele mele.

- Vrei sa dansezi cu mine, doar ca sa nu puna mana pe mine cei doi copii? Intreba ea fara pic de zambet. - Asta urmaresti?