INGER DIN DEMON

11

- Nu, domnule, Emily e in coma indusa, operata pe creier, are cheaguri de sange ce trebuie sa se resoarba... iar fetita nu mai are decat foarte putin timp... foarte putin... Iar el stie... Oh! Nu pot sa imi revin... Nu pot sa trec peste imaginea fetitei de pe pieptul mamei sale... Spuneti-mi dumneavoastră, cum voi trece peste asta?! Barbatul a incalcat toate regulile din spitalul asta doar pentru ca fetita lui sa isi cunoasca mama si s-o simta inainte de a pleca inapoi... Stiti de ce i-a pus-o pe pieptul sotiei? Pentru ca stie ca cel mai familiar sunet este bataia inimii mamei sale... Sincer, nu stiu cum va face fata acest om?! E mult prea disperat, domnule! Va avea nevoie de sustinere! Va avea nevoie de prieteni!

- Te inseli, el va vrea sa fie singur... am soptit eu, ingrozit de cele relatate de asistenta. Cris era in cel mai negru Iad acum... Sa astepti sa se stinga bataile inimii copilului tau, in timp ce sotia ta e in coma, cu probleme grave la creier, este peste puterile omenesti de suportare... Oh! Doamne, Cris! Nu pot sa cred ce te-a lovit! Si imi pot doar inchipui prin ce treci tu acum! Sa auzi bataile inimii sotiei tale, unicei tale iubiri, alaturi de bataile tot mai slabe ale puiutului tau, pe care stii ca sotia ta l-a asteptat atat de mult, si pe care l-a considerat o minune ca a aparut, gandindu-te ca Emily va fi devastata... ca, daca a fost aproape de o depresie adanca si fara iesire cand a crezut ca ea nu va avea sansa sa-si legene copilasul, acum, ca l-a avut si s-a dus va fi cu mult mai rau... – Multumesc, Dora... Roaga-te pentru el... De asta are el nevoie acum...

M-am intors la Eva si la Maia.

- Veniti cu mine, stiu unde este Cris...

- A plecat? Intreba Maia consternata.

- E la Emily! Ar fi trebuit sa ma gandesc la asta, dar nu mi-a venit sa cred ca ar fi in stare sa convinga doctorii sa il lase la ea... E cu fetita lor acolo...

- Oh! Doamne! Va fi bine! respira Maia usurata de veste, crezand si ea la fel ca si mine ca Emily si-a revenit si ca isi vede fetita vie...

- Nu Maia, Emily inca nu si-a revenit... Dar Cris e acolo cu ea... Eu ma duc la el... M-am intors spre Eva. Tacerea ei ma enerva deja! Supararea ei ma enerva deja! Chiar nu vedea in ce ape se scalda Cris? Chiar nu putea sa simta putina compasiune pentru el? Nu asa am cunoscut-o! Nu fara suflet! Nu fara a fi capabila sa inteleaga cat de tragic era momentul... Nu fara a fi capabila sa-l inteleaga pe Cris... De aceea am spus ca ma duc la el. Ea nu avea decat sa mearga acasa, insa nu mi-as gasi linistea sufleteasca daca nu as fi alaturi de el in aceste crunte zile... Nu am vrut sa ii spun Evei toate astea! Nu aici! Nu intr-un spital... Nu cand fetita lui Cris moare in bratele mamei sale, fara ca mama ei sa stie sau sa simta asta! Am privit-o o clipa, insa ea nu mi-a raspuns. Asta este!

M-am indreptat grabit spre una dintre sectiile cele mai periculoase si mai sensibile din acest spital... Neurochirurgia avea reguli interioare speciale, insa pentru Cris aceste reguli sunt ca si inexistente acum... Nu stiu cum i-a convins sa il lase cu micuta in salonul Emilyei, operata pe creier, insa a reusit sa se impuna! Asta era Cris!

Nici nu m-am uitat daca cele doua femei m-au urmat! Eu am vrut sa ajung cat mai repede acolo, insa pe cand am ajuns in fata usii inchise, nu am mai avut curajul sa intru... Am ramas in fata usii, ascultand discutia dintre doi medici de pe coridorul aproape pustiu.

- Ai vazut ce disperat era omul asta? Bai! Am crezut ca imi da in cap cu ceva! Tineti paza pe aproape... S-ar putea sa aveti nevoie de ea atunci cand inima prematurului se va opri... Cred ca va innebuni! Barbatul asta nu va rezista! Se vede pe el! Poate ca ar trebui sa il convingi sa ia ceva calmant, ceva mai tare, ceva ce sa il tina pe linia de plutire... Altfel, pregateste un loc la psihiatrie! Omul asta nu rezista socului! Omul asta nu va face fata loviturii!

- Pai, ar face bine sa reziste totusi! Sotia lui va avea nevoie de el cand isi va reveni! Dar, da din cate vad eu, el va avea nevoie de calmante sau ceva tranchilizante in foarte scurt timp... Inima fetitei va ceda din moment in moment... Apoi, medicul a dat cu ochii de mine, m-a privit incruntat, apoi s-a infipt in fata mea: - De unde ati aparut! Aici nu aveti voie!