INGER DIN DEMON

1

Asta este! E alegerea ei! Deocamdata noi dansam lejer, in ritmul melodiei... Ana era la fel de usoara in dans precum imi aminteam... Intr-un tarziu, l-am reperat pe Cris... Continua s-o vrajeasca pe fata din bratele lui si m-am trezit ca o analizez pe Izabela, in loc sa fiu atent la fata din bratele mele. Nu era mare diferenta intre comportamentul Anei de atunci si cel al Izabelei de acum... Aceeasi aroganta, tipica fetelor care se stiau frumoase... se stiau irezistibile... si aceeasi mandrie de a fi in bratele lui... Mandrie scump platita la un moment dat...

- Uita-te la ea ce mandra e! suiera Ana, si am constatat ca aveam aceleasi ganduri. – Uita-te la ea ce fericita este! Ce sfidatoare este!

- Imi dai voie sa nu comentez nimic? Am intrebat-o eu ironic, inca sub impresia asemanarii atitudinilor lor.

- Bai! Macar mie imi sta mai bine in bratele lui! Uita-te la ea ce taranca este! Ce toale are! Si ce nesimtita este! Cris a fost singur atunci! Acum ea ne-a vazut impreuna! E o diferenta imensa! Asta e o scarba!

Rautatea pura emana din trupul ei! Insa, in clipa urmatoare, trupul i s-a tensionat si un zambet fortat i-a mijit pe buzele ei frumos conturate, scoase in evindenta de un ruj scump... Am vrut sa inteleg de ce a avut loc acea schimbare brusca si am privit din nou perechea de dansatori... Cris o tinea lejer, cu o mana ceva mai jos de talie, cu degetele rasfirate, pentru a cuprinde o cat mai mare suprafata din corpul mladiu al fetei, iar cealalta mana ii era ingropata in parul fetei... In secunda urmatoare, Izabela s-a uitat direct spre noi, semn ca da, Ana avea dreptate, Izabela stia ca Ana fusese in bratele lui Cris si ii vazuse dansand. S-a uitat direct spre noi cu un zambet larg, un zambet al victoriei clar intiparit... Un zambet de satisfactie... Un zambet de invingatoare...

- Razi tu acum, scorpie! Bucura-te, curva, ca tot la mine se intoarce! Atunci cand tu vei urla de durere si chin, eu voi bea sampanie in cinstea agoniei tale! Si o sa ma rog sa tina agonia ta cat mai mult posibil, ca sa-ti fie gras platit zambetul asta! Scrasni Ana in surdina, fortandu-se sa-si mentina zambetul... si sa nu se dea de gol. Apoi continua la fel de incet: - O sa-l conving pe Cris sa ma duca la apartament in ziua in care se va descotorosi de ea! Trebuie sa ii zambesc si eu, la fel cum face ea acum!

Am ales sa nu spun nimic. Ce as putea sa spun? Am dansat in continuare... la fel ca si pana acum...

Dupa vreo doua melodii, Cris s-a apropiat de noi, impreuna cu Izabela, si s-a aplecat spre mine soptind conspirativ:

- Edi, voi fi in padurea dintre satul meu si asta! Nu stiu cat dureaza! Ramai cu Ana pana atunci!

Astea fiind spuse, se indeparta de noi, fara sa ii arunce Anei nicio privire, de parca nici nu o cunostea, tinand-o tandru de talie pe Izabela... si in curand nu i-am mai vazut, insa am vazut altceva. L-am vazut pe Raul, urmarind aceeasi pereche, cu ochii injectati de o ura napraznica... L-am urmarit o vreme cum se agita de colo colo... intrebandu-ma daca Cris isi avusese satisfacuta si nevoia de a simti ura celuilalt... asa cum o avusese atunci cand mi-o luase pe Ana... Eram aproape sigur ca ii aruncase si lui Raul aceeasi privire criminala ca si cea pe care mi-a aruncat-o mie... Altfel cucerirea Izabelei nu va avea nici un gust pentru Reyn...

Eu il urmaream in continuare pe Raul. Nu stiam ce pune la cale, insa am vazut ca nu a avut reactia mea... Am crezut ca va pune mana pe primul pahar, la fel ca si mine, atunci cand am pierdut-o pe Ana. Insa el nu a facut asta! Oricum, avea deja mult alcool in cap. Bause la masa de langa noi. In timp ce eu il urmaream pe Raul, Ana continua sa-si verse veninul:

- Sper sa nu dureze mult si sa o sfarme pe curva asta penala! Ce scarba de femeie!

Oh! As fi vrut sa-i strig in obraz ca nici ea nu e mai breaza! Ca e la fel ca si Izabela! Ca e o scarba de femeie care s-a dus in bratele lui Cris, din bratele mele! Dar nu! Nu am spus nimic! I-am promis ca nu vin cu reprosuri si ma voi tine de cuvant.