INGER DIN DEMON

2

Acum, insa, m-am agatat de cele spuse de el, pentru a incerca sa-i ridic moralul.

- Daca a cerut timp, nu e totul pierdut...

Asta era adevarul. Fata nu l-a refuzat categoric! Atunci de ce se teme el atat de tare? Cris a coborat barbia in piept si a inceput sa-si dezvaluie temerile...

- Eduard, timpul e in defavoarea mea... Eva ii va da amanunte... Daca o vede plangand, nu mai am nicio sansa... Eva m-a prevenit...

Oh! Eva! De cateva minute imi fusese in minte, ca acum Cris sa-i rosteasca numele de doua ori in aceeasi fraza... Pana unde s-a ajuns cu discutia dintre Cris si Eva... Pana la amenintari... ce interesant! Nebunii astia au socializat! Si au depanat amintiri in timp ce nepoata ei era inconstienta si totusi ii auzea... din ce in ce mai interesant! Dar, inca nu era momentul sa aflu cum a ajuns el sa vorbeasca cu Eva... si sa se ajunga atat de departe... Insa, daca Eva nu a vorbit pana acum, nu mai credeam ca o va face, de acum inainte. Cine ar fi crezut ca Eva sa nu se foloseasca de singura sansa sa-l loveasca pe Cris? Hm! Poate ca asta si-a dorit! Poate ca asta a si urmarit... A vazut ca este potential in faptul ca lui Cris i s-au aprins calcaiele dupa nepoata ei si a hotarat sa nu incerce s-o previna, tocmai pentru ca el sa simta tot ceea ce a simtit si ea... Insa ea a riscat mult atunci cand a hotarat sa taca! Fata ar fi putut ajunge in pielea ei! Singura explicatie este faptul ca Eva il citise din primul moment, mult mai bine decat mine... Ea il cunoaste pe Cris...

Eu, insa am mers in continuare pe ideea de mai inainte, in lipsa de alte argumente:

- Cris, a cerut timp, nu a spus nu! Daca te iubeste, nici nu va spune nu!

Si din nou, el a sarit in apararea fetei:

- Ma iubeste! Sunt sigur de asta!

Nu am putut sa-l contrazic... Cum sa-l contrazic pe el, tocmai in domeniul in care el este expert si s-a antrenat ani de zile?

- Atunci asteapta sa vezi... ce hotaraste... S-ar putea sa fii surprins, frate...

Sa cer rabdare este ceva imposibil pentru Cris Reyn. El era orice numai rabdator, nu! Si cum el era un fatalist, punea mereu raul in fata! La fel si acum! El deja concluzionase, inainte de a se termina! Asta era adevarul! Fata a cerut timp! Hai ca nu e asa de negru dracu! Si ea nu atat de rea pe cat o vazusem la un moment dat... Il iubeste! Chiar el a spus asta, si eram absolut sigur ca el nu s-a inselat in privinta asta! Nu are cum sa se insele! El s-a perfectionat in a citi iubirea sapte ani de zile! Doar ca se teme... Hm! Da! Teama este un sentiment ce insoteste iubirea pe tot parcursul ei... De cand incepe si pana se termina... iubirea e in tandem cu teama...

Insa sa ii cer rabdare lui, era o nebunie! El care niciodata nu a asteptat... El care mereu a intins mana si s-a servit... Acum Cris Reyn era nevoit sa astepte in nesiguranta decizia Emilyei... Of! Emily, de ce ai aparut acum? De ce acum, cand eu trebuie sa plec si sa il las prada unor sentimente pe care el nu era in stare sa le gestioneze.

Ca si cum mi-ar fi auzit gandurile, Cris s-a uitat din nou la mine si m-a intrebat, usor incruntat:

- Eduard, presimt ca nu ai venit in sat doar sa vezi ce fac...

- Presimti bine, Cris... Am venit sa-ti spun ca saptamana viitoare plec, am soptit eu, neindraznind sa il privesc.

- Asa repede?! Intreba el, cu vocea stinsa... Oh! Parerea de rau razbatea din fiecare sunet scos de el... Of! Inca un nod pe inima mea...

- Da. Mi-a venit hartia, frate. Plec... am recunoscut eu ridicandu-mi cu greu privirea.

- Imi va fi dor de tine... rosti el, simplu... incercand sa-si ascunda sentimentele...