INGER DIN DEMON

2

Zambeau amandoi... Asa cum Cris a banuit, Emily a savurat isprava mea! S-a distrat pe seama Evei... si a facut glume... sau aluzii la situatia din acel noiembrie cand Aris a fost atat de aproape de Eva! Inca imi era ca un ghimpe in minte! Inca nu m-am impacat cu asta!

Asadar zambeau amandoi... O pereche perfecta! Mereu voi spune asta! Suflete-pereche! Cris se purta la fel de grijuliu cu sotia lui ca la inceput... O tinea de talie, fin, din varful degetelor, lipind-o de el... Privind-o cu dragoste... Da, Emily era pentru el lumea intreaga! El nu avea nevoie de un copil sa fie perfect fericit alaturi de ea, insa faptul ca ea suferea pentru lipsa copilului il macina pe el...

Acum, insa, nu am mai avut timp sa ma gandesc la necazul lor. Era nunta mea! Eu eram mirele si urmeaza sa ma duc dupa mireasa...

Mama era in culmea bucuriei... In cele trei saptamani Eva si mama s-au inteles foarte bine... Voi vedea daca si pe viitor se vor intelege la fel de bine... Eram hotarat sa nu vindem casa Evei... Eram hotarat sa o pastram... Stiam ca prin asta, Eva va fi mai linistita... Oricand s-ar putea intoarce la ea acasa... Stiam ca uneori din constrangere, poti sa faci greseli... Daca ea va avea siguranta ca avem unde merge in cazul in care, ar interveni ceva urat intre mama si ea, asa cum se intampla de foarte multe ori intre soacra si nora, nu va fi stresata de gandul ca, pentru a-si pastra casnicia, va fi nevoita sa rabde orice din partea mamei mele... si totodata, mama ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte sa arunce cu vorbele... pentru, ca da... La nervi, mama avea obiceiul sa arunce vorbe... Degeaba ii parea rau dupa aceea... Cu Eva nu i-ar merge... si s-ar ajunge la certuri urate... sunt constient de asta.

Tata se tinea mandru socru... si i-am surprins privirea plina de mandrie parinteasca de nenumarate ori...

Dupa ce starostele angajat si-a spus poezia si si-a facut numarul in acordurile taragotistului si ale celui cu acordeonul, ne-am urcat toti in masini si ne-am indreptat spre casa Evei... Daca acasa la mine, am fost in stare sa imi controlez emotiile, atunci cand am ajuns la poarta Evei aproape ca am clacat... Inima a inceput sa o ia razna... si sa se zbata nebuna in piept... deranjandu-mi vechea rana... Pentru ca da... rana din piept se comporta la fel ca o operatie... ma mai deranja uneori... la emotii puternice, sau atunci cand se schimba vremea... Exact ca si o operatie... La fel si acum! Durerea m-a facut sa imi masez discret zona pieptului... incercand totodata sa ma linistesc... Eva era acolo... dincolo de poarta... imbracata in alb...

Conform obiceiului locurilor... prima data si-a facut intrarea starostele... apoi nasii si abia pe urma eu... Oh! Doamne! Cat era de frumoasa! Eva era o zana... un inger... ce ma astepta pe mine... zambitoare si emotionata...

Stiu ca am inghitit de cateva ori atunci cand m-am apropiat de ea, i-am luat mana fina imbracata intr-o manusa de danteluta alba, i-am sarutat-o galant, pentru ca in cele din urma sa ii inmanez buchetul de trandafiri roz... Asta a fost culoarea aleasa de Eva... Rochiile domnisoarelor de onoare aveau aceeasi culoare... Insa abia daca le-am observat. Ochii mei s-au lipit pe chipul dulce al Evei...

Rochia ei era tip printesa... cu o crinolina, sau cum i se spune, foarte larga. Nu a fost nevoie de masina, asadar a putut sa isi aleaga un model de rochie voluminos... Cris a aranjat in asa fel incat sa nu fim nevoiti sa mergem la primarie sa semnam certificatul de casatorie. L-a convins pe primar sa se deplaseze el in satul Evei. Drumul de la casa Evei pana la biserica l-am facut pe jos.

Insa pana sa ajungem la biserica ne-am oprit la scoala din sat, impodobita festiv tocmai pentru acest eveniment. Acolo ne-a asteptat primarul. Am fost condus pana in fata primarului de doua dintre domnisoarele de onoare, iar a treia a fost pereche cu unul dintre verisorii mei si ne-au deschis calea. Eva era insotita, bineinteles de ceilalti doi calaveri de onoare, apoi au urmat Cris si Emily, si in urma lor au fost parintii mei si restul neamurilor care au tinut sa participe si la oficierea casatoriei noastre.