INGER DIN DEMON

SPERANTA MOARE ULTIMA!

Au trecut saptamani de cand il vazusem ultima oara pe Cris... Cum imi dadusem demisia din armata, acum aveam mult timp liber... foarte mult timp liber... M-am impacat deja cu gandul ca il pierdusem pe Cris... Si am incercat sa nu ma mai gandesc la ultima noastra intrevedere...

Din cand in cand am sunat-o pe Emily... incercand sa imi dau seama daca ea e bine... si de fiecare data, vocea ei era calma si calda, neschimbata si de fiecare data ea m-a sigurat ca totul e bine... Ca Reyn se comporta frumos cand vine acasa... Ca gemenii il adora... Asadar mi-am facut griji degeaba... Emily suporta asteptarea neasteptat de bine...

In tot acest timp eu am savurat viata cu femeia mea... Eva era in continuare pasionala si dragastoasa... Trupul ei era in continuare cauciuc in bratele mele... ridicandu-ma sus de tot...

In rest, viata isi continua traseul... David crestea frumos... spre marea noastra mandrie... Era un copil destul de linistit... Avea si el iesirile lui, insa inca il puteam controla... Stiam ca de la un moment dat voi deveni un spectator, insa in acea perioada inca asculta si se tinea de reguli...

Vara a trecut... Fusese o vara torida de-a dreptul... Vara a trecut iar eu nu am mai stiut nimic despre Cris, pentru simplu fapt ca nu am vrut sa stiu nimic de el... Vara a trecut, iar vocea Emilyei era la fel de calma ca si la inceputul ei... Nici cu Eva nu vorbea mult... Parca ne evita... Am respectat dorinta ei... Probabil ca i-ar fi fost mai greu sa suporte totul daca ne-ar fi vazut...

Vara a trecut... fara el... Fara sa stiu nimic despre el... Sperantele ca memoria lui sa revina s-au evaporat... Nu mai avea cum sa revina...

Vara a trecut... Una dintre cele mai triste zile a fost cea de 26 August... Ziua cununiei lor... Ziua mirifica in care el ii jurase credinta vesnica... Acum m-a daramat acea zi... Stiu... am fost ursuz in acea zi, cum fusesem in ziua in care ii dadusem ultimatumul... Hm! Ii jurase credinta vesnica... Fi-r-ar el sa fie! Unde naiba e credinta lui vesnica? Pentru ca sincer, nu l-am vazut sa stea cuminte... Spusese clar si raspicat ca isi doreste femei... Cu toate ca nu mai avea cum sa se joace jocul lui preferat de la optsprezece ani, femei singure inca se gaseau... Femei cu care sa se distreze, se gaseau... Avea de unde culege... Stiam ca daca as fi frecventat localurile as fi auzit de el... Insa eu am ocolit toate localurile si asta nu neaparat pentru ca nu am vrut sa il intalnesc. Am respectat-o mult prea mult pe Eva ca sa fiu vazut intrand in vreun local oradean...

Luna lui Septembrie... Hm! 4 Septembrie... Sambata... 4 Septembrie, ziua lui Cris Reyn...

Ziua a inceput lejer... Nu m-am gandit foarte mult la faptul ca era ziua lui de nastere... Nu... Eu mi-am vazut de ale mele... Stiu ca m-am gandit ca fiind sambata, Emily are ocazia sa isi felicite sotul de ziua lui... Atat...

Sambata a trecut asa ca toate celelalte zile... in perfecta armonie cu sotia mea. Insa spre seara... De fapt nu... Era deja intuneric cand am auzit telefonul mobil al Evei. Eu inca eram afara... asezand balotii de fan... cand Eva a iesit in fuga si m-a strigat:

- Edi! Du-ma repede la Emily! Urgent... Are nevoie de mine...

Nici nu am mai stat pe ganduri sau nici nu am mai pierdut vremea sa incerc sa aflu amanunte. Am smuls cheia din carlig si aproape ca am alergat spre masina. Abia cand eram deja pe drum am indraznit s-o intreb amanunte:

- Eva... Ti-a spus Emily de ce are nevoie de tine?

- Da! Are nevoie sa stau cu gemenii...

- Doar nu sunt bebelusi... Au opt ani... Ce naiba?! M-am indignat eu. - Am crezut ca e ceva mai grav... Cum parea la voce?

- La fel ca intotdeauna... Nimic deosebit... La fel de calma... si clara...