INGER DIN DEMON

2

- Daca este vreunul care sa ma indeparteze de el, nu! Rosti ea unindu-si sprancenele.

- Este singura data cand iti voi vorbi despre el. Sa nu indraznesti sa ma folosesti pentru a-l pastra sau ca si mesager intre voi... Dar, daca vrei sa-l pastrezi, ai nevoie de mult mai mult control, fata! Nu stiu cum de el nu vede! Are ochiul format tocmai pe specificul asta si nu vede ce este mai aproape de el!

- Ce sa vada? Esti nebun?

- Ana! Nu uita ca te cunosc... Ai noroc ca el nu este atent, altfel...

- Ce vrei sa spui? Suntem doar foarte buni prieteni. Nimic mai mult! Tu ar trebui sa stii cel mai bine!

- Chiar de aceea! Pentru ca stiu cel mai bine! Ai grija! Se vede altceva, cateodata... si te-ar putea descoperi...

Ana a coborat privirea... Nu mai era semeata si nu mai era infumurarea ei dintotdeauna...

- Sa nu ma spui! Te rog... sopti ea. – Sa nu ma dai de gol! Am reusit atatea luni sa-l tin langa mine... Nu vreau sa pierd asta...

- Hai, fata! Linisteste-te! Nu vreau sa-ti fac rau! Nu vreau sa ma razbun! Ti-am spus asta, doar ca sa te ajut. Nu ii voi spune niciodata adevarul. Stii de ce? Pentru ca, datorita tie, am un prieten atat de bun. Asta nu voi uita.

- Ei, datorita mie! Nu este chiar asa! Isi reveni ea, ridicand din nou marea albastra a ochilor ei. – A fost hotararea lui! A fost alegerea lui! Eu doar i te-am descris, atunci cand a intrebat de tine. Atat! Asa ca nu ma ridica in slavi. Nici acum nu stiu daca am facut bine! Te duce la rele! Chicoti ea, tot mai relaxata.

- Oricum este si in interesul tau sa fim noi doi impreuna, i-am raspuns zambind. – Stii ca nu il voi lasa la greu. Asta a fost planul tau!

- M-ai ghicit! Stiu ca se stie bate foarte bine... Stiu ca se stie apara foarte bine... insa e bine sa iti pazesti spatele... iar din punct de vedere emotional... Hm! Uneori, Cris e ca un copil si e nevoie de o minte mai echilibrata sa-l tempereze. Tu asta faci! Nu nega! Imi povesteste multe, atunci cand vine la mine... Te ridica in slavi... de fiecare data... Nu am crezut ca tu sa reusesti sa-i ramai alaturi... Sunteti mult prea diferiti... Luna aceasta am fost usor panicata... recunoscu ea... – A durat cam mult cu tipa aia! Eva! La un moment dat, m-am temut ca vrea s-o pastreze! Ca vrea sa ma inlocuiasca... I-a fost pe creier mereu...

- Ana... Ana... Ai grija... ti-ai blocat adolescenta... iti blochezi tineretea... ramai blocata in el... Crezi ca este bine?

- Da... candva se va linisti, nu? Atunci eu voi fi acolo...

L-am vazut apropiindu-se cu sticlele de cola in mana... Mersul lui de felina in atac atragea toate privirile feminine. Statura lui inalta, eleganta atragea toate privirile... Insa, pe langa privirile de admiratie culese de el au fost si o multime de priviri pline de ura... Erau acolo multe dintre victimele lui. Insa una, o singura privire era criminala de-a dreptul! Privirea Evei! S-a uitat dupa el lung... lung de tot... Hm! Daca l-ar fi putut injunghia pe la spate cu privirea ei, Cris Reyn ar fi fost mort! Insa nu! Cris Reyn s-a asezat viu si nevatamat, cu dezinvoltura, la masa noastra.

- Vad ca sunteti intregi! Nu v-ati scos ochii unul la altul, mai aveti par pe cap... tu, Ana, inca ai unghiile intregi... deci totul este bine!

- Ai stiut ca nu se va intampla nimic! Altfel nu ne-ai fi lasat singuri! Chicoti Ana, brusc inveselita.

- Da! Ai dreptate! Am stiut! Am stiut pentru ca am incredere in voi... In fiecare in parte!

- Si? Interveni Ana indrazneata. – Ai gasit ceva de vanat in seara asta?

Desteapta fata asta! intr-adevar, stia ce vrea! Daca tocmai ea aduce vorba despre ceea ce facea Cris, ii distragea atentia de la sentimentele ei... Trebuia sa recunosc... Ii umbla mintea!