INGER DIN DEMON

1

A doua zi ne-am dus fiecare in drumul lui. Eu am trecut pe la cazarma pentru ca au ramas treburi neterminate, el... Hm! Habar nu am ce avea el de facut, insa a ramas ca vine dupa mine acasa, pe la ora trei...

Eu am incercat sa ma pregatesc sufleteste pentru intalnirea cu Ana. Ce dracu sa-i spun pentru prima data? Cum sa-mi controlez reactiile la vederea ei? Cris e un nebun! De ce, mama dracului, sa ne aduca pe amandoi la aceeasi masa? Chiar nu isi putea da seama in ce situatie ne pune pe amandoi? Of! Cris!

In jurul orei trei eram gata imbracat si asteptam cu stomacul in gat sa aud claxonul luxoasei masini a Maiei. Cris amintise faptul ca urma sa vina cu masina mamei lui. Insa cu toate ca ma asteptasem, nu mi-am putut opri tresarirea violenta ce mi-a strabatut trupul atunci cand am auzit sunetul strident ce ma chema. Ei! Fie ce o fi!

Am inchis meticulos poarta, dandu-mi timp sa scap de nodul din gat, pe care il simteam crescand periculos de rapid, si atunci cand m-am simtit cat de cat in stare s-o privesc, m-am intors spre masina in care ma asteptau cel mai bun prieten si fata pentru care am varsat primele si ultimele lacrimi amare...

Am fost surprins sa il vad pe Iacob la volan, si nu pe Cris. Am fost nevoit sa ma apropii de masina, ca sa ajung sa-i vad pe cei doi tolaniti pe bancheta din spate a limuzinei. Mi-am simtit inima batand cu putere, amenintand sa sparga platosa osoasa a pieptului cand am deschis portiera din fata dreapta si ochii mi-au cazut pe chipul ei de zana... Dar nu am apucat sa spun niciun cuvant, ca Reyn m-a salutat calduros, asigurandu-mi ragazul sa pot sa ma reculeg:

- Salut, Edi! Pregatit pentru distractie?

- Nu sunt sigur, am marait eu, in timp ce ma asezam mai comod in scaun. Apoi, dintr-odata am simtit ca nodul din gat incepe sa coboare, iar inima se relaxeaza... M-am intors direct spre Ana, am privit-o in ochii aceia de papusa si am rostit simplu: - Buna, Ana! Ce mai faci?

Ana a zambit timid, luata complet prin surprindere de privirea mea directa si a soptit abia auzit:

- Buna, Eduard! Apoi perdeaua de gene lungi si arcuite a coborat, acoperind azuriul clar al ochilor ei care mi-au bantuit noptile multa vreme dupa ce ea s-a dus in bratele lui Cris.

- Salut, Cris! Oricum sunt mai pregatit decat Ana, am atacat eu direct.

- A fost ideea ei sa mergem la balul asta, deci va trebui sa fie pregatita!

Ups! O lovitura urata la adresa Anei. Clar! Cris era stapanul... Era cel care se impune... Cel care dicteaza... Din vorbele si tonul lui, am fost sigur ca Ana ar fi vrut sa se razgandeasca, atunci cand i s-a spus ca voi veni si eu... Insa am fost sigur ca Reyn nu a vrut sa dea inapoi. In acel moment, mi-a fost mila de ea, asa ca am luat hotararea s-o linistesc si sa incerc sa-i fac ziua mai usoara.

- Ana, relaxeaza-te! Nu am venit sa iti stric ziua! Promit sa ma comport frumos!

Am surprins surasul multumit al lui Cris. Era satisfacut, insa am surprins si spranceana ridicata a Anei... Cred ca era intr-o stare de tensiune cu care ea nu fusese obisnuita.

- Iacob, ne duci in centrul satului si ramai in masina, hotari Cris, in timp ce eu m-am intors cu fata spre drum iar Ana a ramas tacuta, alegand sa nu comenteze in niciun fel cele spuse de mine si Cris.

Am coborat din masina si am asteptat rabdator sa se inchida portiera in urma Anei, apoi am privit-o, masurand-o din cap si pana in picioare, uimit de aerul de supunere pe care eu nu l-am intrezarit niciodata si m-am intrebat daca Reyn a citit-o bine pe fata asta, sau se concentra mereu pe altceva sau pe altcineva si nu o vedea pe Ana in profunzime. Asta a fost prima schimbare si ultima de altfel... In rest, avea aceeasi frumusete atent intretinuta cu farduri si haine provocatoare. Pentru ca da, Ana purta o rochie ce atragea privirile. Apoi am mai observat ceva: Ana se controla foarte bine, atunci cand il privea pe Cris si cand Cris o privea pe ea. Ea gasise cheia sa-l tina aproape pe hoinarul Cris Reyn. Era in stare sa isi controleze gesturile in prezenta lui.