INGER DIN DEMON

3

Da! Si eu m-as teme de asta, daca nu as cunoaste-o pe Emily si nu l-as cunoaste atat de bine pe el. Odata scapata de vocea din capul ei, ea va fi alta! Va judeca limpede, va intelege tot ce Cris a incercat sa faca. Asa ca m-am grabit sa il contrazic:

- Cine? Emily? Ea sa te urasca pe tine?

- Daca i-ai fi vazut chipul cand au luat-o cei doi infirmieri... Ma uraste... Mi-a transmis si prin asistenta!

Nu! Emily nu il poate uri! Nu cand il iubeste atat de mult! Nu puteam sa accept teama lui. Nu aveam voie s-o accept, de aceea am venit cu noi explicatii:

- A spus-o la nervi si neputinta!

- Crezi? Spuse el neincrezator...

- Mili nu va fi in stare sa te urasca, odata ce va scapa de problema ei! Ea graviteaza in jurul tau, Cris! Doar tu existi pentru ea!

Asta era adevarul adevarat... Am vazut-o de atatea ori... Am vazut mereu cum chipul ei se lumineaza cand il vede... se insenineaza... instantaneu... Pentru Emily, Cris era intreg universul... insa stiam ca nu il pot convinge si pe el de aceasta realitate. El a ramas la faptul ca Emily i-a spus ca il uraste... si asta i se va sterge foarte greu din minte...

- Nu mai este asa, Edi. Mai este acum si Sara!

- Da! Mai este Sara, dar Emily nu te va mai pune pe locul doi! Nu o va face! Sunt sigur de asta! Daca trece cu bine de asta, ea nu va recidiva!

Da! Asta s-a intamplat de data asta! Emily a inclinat balanta spre copilul din ea, dorindu-si-l atat de mult... Insa, dupa ce va trece cu bine de perioada de acomodare cu lumea, ea va resimti aceeasi dragoste... care i-a unit din prima lor clipa... A fost chimie intre ei din prima clipa... Emily isi va aminti tot... si nu isi va mai permite sa repete greseala de acum.

- De ce esti asa de sigur? Ma intreba Cris, zambind usor... Oh! Acum s-a vazut cat de greu i-a fost in aceasta luna... Cris Reyn nici nu mai stia sa zambeasca... Durerea i-a inasprit trasaturile... In doar o luna de zile, Cris era un alt om... Unde era faimosul Cris Reyn? Unde era increzatorul Cris Reyn... Acum Cris Reyn nu mai era in stare sa spere..., nu mai era in stare sa aiba incredere ca sotia lui va trece cumva peste pierderea lor. Asadar, am ales sa ii maresc increderea in el si totodata sa ii amintesc ca eu ii sunt alaturi:

- Pentru ca tu vei fi langa ea si vei fi foarte atent de acum inainte! Si nu te vei mai increde doar in fortele tale, care, chiar daca sunt imense, nu sunt infinite... Vei cere ajutorul, de indata ce vei observa ca ceva nu e in regula! De aceea!

- Eduard, esti cel mai tare! Ai dreptate, eu voi fi langa ea! Mi-a mai revenit inima la loc.

Exact asta am vrut sa fie rezultatul cuvintelor mele. Sa il fac sa creada ca totul ca fi bine. Ma privea acum ceva mai increzator. Insa, se facuse cam tarziu si eu trebuia sa ma intorc acasa. Eva ma astepta...

- Pot sa ma duc la Eva, acum?

- Da! Dar nu ma mai ocoli!

Oh! Asta si-a inchipuit el ca fac? Hm! avea, intr-un fel dreptate... l-am ocolit, pentru ca am avut impresia ca si el o facea...

- Adevarul este, ca ne-am ocolit reciproc, Cris!

- Salut-o pe Eva! Mi-e dor de voi... Ce-ti face baietelul? Continua el, fara a comenta ceea ce am spus eu. Stia ca am dreptate. Stia ca nici el nu m-a cautat. Am ales sa ii raspund intrebarii lui si totodata sa ma scuz pentru ca nu era el nasul copilului nostru, asa cum ne-am dorit. Cum sa il chem la botez, stiind prin ce trecea Emily la vremea respectiva?

- O, baiatul creste si o necajeste pe Eva... Sper ca nu te-ai suparat pentru ca nu esti tu nasul lui!

- Nu... Stai linistit... Mili a fost foarte sensibila la subiectul copii, inainte de a ramane insarcinata... Nu stiu cum va fi de acum inainte. E atat de ciudat sa nu stii nimic...