INGER DIN DEMON

3

- Hm! Aici m-ai prins... Nu tin minte sa fi visat ceva, dar am o scuza. Barbatii, de regula, nu retin visele din timpul noptii... regula pe care ti-am spus-o, se aplica doar la partea feminina.

- Ha! Ha! Ha! Teoria asta inca nu am auzit-o pana acum.

- Dar pot sa iti spun altceva! Sunt treaz de ceva timp si mi-am permis sa visez cu ochii deschisi? Se pune?

- Depinde la ce ai visat! Daca e doar de vrajeala, nu te mai obosi... Am crescut din vrajelile voastre. Ma preveni ea, zambind in continuare.

- Stiu, Eva... Stiu ca nu te mai pot duce cu vorba... am admis si eu cele spuse de ea. - Mi-ar fi mult mai usoara viata daca as putea sa te mai pacalesc... Asa, trebuie sa am grija sa nu spun ceva cu ce sa stric tot si tu sa te hotarasti ca nu merit nici macar sa incerci...

- Tu te temi? Uimirea ei era reala. Oare de ce avusese pana acum impresia ca nu m-as teme de nimic... Asa spusese si Viola acum un an. Ca nu ar trebui sa ma tem... Ba ma tem... si am multe temeri... printre care si cea de care am pomenit mai devreme.

- Da... de ce te miri? Nu sunt robot... am si eu sentimente... printre care si teama.

- Nu ai de ce te teme! Nu sunt suparacioasa... si nu sunt foarte sensibila... ma linisti ea, intorcandu-se cu totul spre mine, pentru a ma putea privi mai bine. – Pot sa te intreb ce te-a trezit? Ti-a fost incomod patul?

- Nu sunt obisnuit sa dorm mult... imi ajung trei-patru ore pe noapte... si sunt ca nou... Asta este unul din efectele Legiunii straine... Nu ai timp sa dormi si ti se obisnuieste organismul cu somn putin. Am spus ca nu retin ce visez... Am gresit... Visez uneori... insa visez cosmaruri, de care nu vreau sa-mi amintesc... Asta e enervant... nu retin niciun vis frumos, insa cosmarurile sunt atat de vii uneori... Patul e perfect! Si tu m-ai facut sa-mi trec norma de somn cu doua ore... Deci mai vreau sa impart patul asta cu tine!

- Eduard, iar incepem! Nu poti sa imi faci asta! E de mirare daca nu vuieste satul deja, si tu mai vrei nopti aici!

- Dar chiar nu ma intereseaza satul asta! Deloc! Tonul meu s-a ridicat atunci cand am spus cuvintele astea. deja ma agita toata povestea asta cu barfele din sat. Pai, ce dracu! Nu mai poate omul sa respire in satul asta, ca trebuie sa tina cont de barfa lor?

Eva a tresarit langa mine. Of! Am exagerat cu tonul asta! Am privit-o usor panicat, aasteptand sa izbucneasca, insa nu a facut-o. A strans buzele, semn ca delibereaza, apoi s-a hotarat:

- Hai sa iti fac o cafea... Nu pot gandi fara o cafea la bord!

- Da! Asta este cea mai buna idee, am aprobat-o eu, incantat ca nu ma luase la unspe metri pentru tonul meu. – Sincer, Eva, de cafea am dus lipsa cel mai mult acolo... Si trebuie sa-mi fac plinul.

- Crezi ca voi da faliment in privinta cafelei, cu tine in preajma?

- Probabil, insa, nu te panica! Mergem sa cumparam alta daca se termina ceea ce ai tu in casa.

- Edi, serios acum, eu am si treaba de facut. Am de cusut la cineva ceva si chiar nu pot sa aman! E o clienta fidela! Nu pot sa ma plimb cu tine peste tot pe unde ai vrea sa mergi.

- Nu-i stres! Eu o sa te privesc si nu o sa te deranjez cu nimic.

- Esti nebun, stii?

- Nu sunt! Ti-am spus ca eu vreau sa incerc! E treaba ta daca vrei sau nu sa incerci si tu. Eu o sa fac ce mi-am propus... Tu nu trebuie decat sa ma lasi in preajma ta. Nimic mai mult!