INGER DIN DEMON

DOR

Era dimineata cand am ajuns in garnizoana si primul lucru ce l-am facut a fost sa ma prezint comandantului.

- Eduard, bine-ai revenit! Ma intampina barbatul imbracat in uniforma.

- Sa traiti! Am salutat si eu, luand pozitia regulamentara.

- I-a loc, am ceva de discutat cu tine!

M-am asezat pe scaunul din fata biroului sau si am asteptat respectuos sa imi spuna ceea ce are de spus. Comandantul s-a uitat lung la mine, a zambit putin apoi a inceput:

- Ti-a priit concediul asta! Arati bine! Mult mai bine! ce-ti face rana? Se vindeca?

- Da... Nici nu o mai simt, decat atunci cand sunt foarte agitat... Multumesc pentru zilele astea! Chiar au fost binevenite! Am raspuns zambind si eu, cu gandul la femeia mea de acasa care mi-a promis ca ma asteapta...

- E Spencer aici!

- A intrat in Legiune? Am intrebat, uimit de aceasta stire.

- Nu! A venit sa te vada pe tine si sa imi mai ceara favoruri!

L-am privit nedumerit. De ce imi spunea mie asta? Ce legatura am eu cu favorurile cerute de Spencer. Comandantul mi-a trantit in fata un ziar, in limba engleza. Pe prima pagina, era o poza cu prietenul meu american... si un articol lung... Am banuit despre ce ar fi putut fi articolul respectiv... Am banuit ca Spencer si-a descarcat sufletul... Imi spusese ca o va face public, insa stiam ca va denatura adevarul. Nu a avut voie sa dezvaluie cine l-a salvat... Nimic despre Legiunea franceza... Niciun nume nu a fost real...

- Omul asta, continua comandantul garnizoanei, a venit personal sa imi ceara sa iti usurez viata in anul care a mai ramas... Mi-e foarte greu sa ii indeplinesc cerinta, dar e un om bine pozitionat!

- Cum sa imi usurati viata? am intrebat razand de data asta.

- Sa nu te mai trimitem in operatiuni! Sa te folosim pentru a antrena noii recruti. Nu e rau ceea ce ne-a cerut... Daca ai fost in stare sa ii inveti pe niste bastinasi africani sa lupte, nu e o idee rea... Insa, tocmai am nevoie de o echipa de elita pentru o operatiune foarte sensibila... si mi-ar placea sa mergi si tu... dar asta inseamna sa ii spui tu lui Spencer ca esti de acord sa participi... E ultima operatiune in care te implic. Daca te intorci intreg, promit sa iti dau pe mana recrutii... Otto, merge si el... Am nevoie de creier in operatiunea asta... Tu ai dovedit ca se poate!

- Eu voi executa orice ordin primesc... am raspuns, cu inima stransa. Cerinta lui Spencer mi-ar fi convenit mult mai mult. Nu as fi vrut sa imi pun viata in pericol... I-am promis Evei ca ma intorc.

- Multumesc, Eduard! In schimb, vei avea voie sa trimiti scrisori cand te intorci... Nu iti dau voie sa le si primesti... Esti liber azi! De maine iti reincepi activitatea.

M-am ridicat, am salutat lovind calcaile si am facut stanga-mprejur... iesind din birou...

Am intrat in dormitorul cu douazeci de paturi de o persoana si m-am intins pe patul pe care il ocupasem mereu... Oh! Trupul meu tanjea dupa patul din camera mea din casa Evei... Nu! Nu am voie sa ma mai gandesc, altfel nu ma voi mai putea concentra si voi face greseli... Va trebui sa fac tot posibilul sa raman in viata! Am promis sa ma intorc... Eva ma asteapta... si stiu ca Reyn avea dreptate in privinta ei... Ea ar suferi daca nu m-as mai intoarce... si tot ce e posibil sa ma astepte ani de zile... sperand sa ma vada intrand pe poarta... daca nu va avea certitudinea ca eu nu mai sunt in viata...

Am reusit sa adorm si sa ma odihnesc dupa drumul lung pe care il facusem... insa m-am trezit dintr-un cosmar odios... Hm! Unde esti Eva sa imi alungi cosmarurile? Ea fusese plasa mea de vise... mi le cernuse ea in fiecare noapte... Oh! Eva... ce dor imi e de tine, inca din prima zi!