INGER DIN DEMON

11

Ne-am ridicat cand au mijit zorii sangerii... ce vesteau un rasarit stralucitor... Ne-am imbracat cu hainele umede de roua, reci, de la briza noptii, infiorandu-ne... Apoi am ridicat-o in brate si am dus-o in casa, direct sub dusul cald... Asa imbracati... Am savurat stropii fierbinti de apa, cu ea in bratele mele... Nu am facut nimic altceva decat sa stam sub jetul de apa...

Cand intr-un tarziu ea s-a hotarat sa infrunte acea ultima zi, a inspirat adanc de tot si m-a privit in ochi:

- Edi, multumesc pentru astea cinci saptamani! Au fost cele mai frumoase cinci saptamani din viata mea! Iti multumesc ca nu ai mai fortat niciun raspuns... ca ai luat lucrurile din mers, ca mi-ai dat ocazia sa fiu eu...

Oh! Suna a despartire... suna a ramas bun... suna a sfarsit... suna a final...

Nu am spus nimic... Nu am avut ce sa mai spun... Ea a hotarat... deja... Asta este! Nu ii voi arata cat de tare m-au durut cuvintele ei... Nu avea niciun rost... Nu as fi castigat nimic... decat poate un gust mai amar decat era deja.

Mai aveam cateva ore cu ea, pana sa vina masina lui Cris... sa ma duca la gara. Mi-a fost pe limba sa ii cer sa ma conduca si ea la gara... insa nu am facut-o... Era alegerea ei... pana la urma...

- E greu sa vorbesc singura, sa stii! Remarca ea, incruntandu-se, indepartandu-se de mine, pregatindu-se sa iasa din cabina de dus.

- Ce ai vrea sa iti spun? Ce ai vrea sa auzi?

- Un „cu placere" cred ca ar fi in-de-ajuns... murmura ea, strangand buzele.

- Cu placere... am soptit eu, coborand privirea, ca sa nu imi vada durerea...

- Vino, e timpul sa iti servesc cafeaua! Eu sunt totusi gazda in casa asta! hotari ea tragand brusc de perdeluta ce despartea dusul de restui camerei de baie. Si-a dezbracat hainele ude, a luat un prosop uscat, s-a sters temeinic si a iesit din baie, aruncand peste umar:

- Ai prosop curat pe etajera... apoi s-a facut nevazuta... lasandu-ma singur...

In acel moment sufletul meu s-a prabusit... s-a sfarmat de fundul prapastiei... Durerea m-a coplesit... si am simtit ca nu imi ajunge aerul... Am simtit ca nodul din stomac mi-a cotropit tot trupul... apasandu-mi, presandu-mi, inima... A fost nevoie sa respir de nenumarate ori, deosebit de adanc pentru a-mi putea reveni si am iesit din incapere, abia dupa ce m-am simtit in stare sa suport durerea si sa pot s-o ascund bine de tot in sufletul meu sfasiat...

M-am asezat la masa asteptand ceasca mea de cafea si din acel moment totul a capatat o culoare gri... Am reusit sa imi ascund foarte bine, zic eu, trairile... Ne-am comportat aproape normal... Nu am mai incercat nicio apropiere fizica... Am vrut sa-mi ramana in minte aceasta ultima noapte cu ea in bratele mele...

Nu aveam bagaje de pregatit. Doar un rucsac cu mancare pentru drum si niste haine de schimb... Am servit micul dejun... ultimul mic dejun cu ea... Oh! Trebuia sa ma opresc sa ma gandesc asa! Altfel, imi voi dezvalui chipul pe care nu voiam sa il vada...

Nici nu imi amintesc ce am vorbit in acele ultime ore... insa stiu ca am tresarit violent cand am auzit motorul masinii lui Cris. Oh! Doamne! Cat de tare doare! Nu! Nu pot sa plec! Nu pot s-o las... Nu...

Am simtit ca gatul mi se usca brusc si nu am fost in stare s-o privesc pentru ultima oara pe frumoasa Eva... asa, stand in casa ei, la masa ei, acolo unde am petrecut cele mai frumoase cinci saptamani din viata mea... la fel ca si ea...

M-am ridicat de pe canapeaua din camera de zi, am trecut pe langa masa ei, ce era pe post de masa de toaleta si nu m-am putut rabda sa nu-mi trec degetele peste locul unde ea sezuse atunci cand am facut dragoste... retraind intr-o fractiune de secunda acel moment de vis... Apoi am iesit din incapere, simtind acut palpitatiile dureroase din piept... Mi-am aruncat apoi privirea spre usa inchisa a camerei mele... Hm! Camera mea... camera in care am savurat in fiecare dimineata trezirea cu ea in bratele mele, pe patul de o persoana... Camera in care nu am avut nici un cosmar... nu mi-a tulburat somnul niciun chip hidos de dincolo de moarte. Nu s-au mai invartit in jurul meu intr-un fuior la mortii toti aceia carora le-am vazut chipul inainte de a le lua viata... Bratele ei, m-au ferit de toate spiritele noptii... si m-au ridicat de fiecare data la ceruri...