INGER DIN DEMON

10

Nu m-am repezit spre masa Evei, nu am vrut sa par disperat, insa a fost de ajuns ca Eva sa vada ca ma indrept spre ea, pentru ca sa ii refuze politicos pe cei doi baieti. Cand am ajuns langa ea, am intins mana, iar ea nu a mai facut nazuri... Asta era un semn bun. Si ea isi dorea sa fie in bratele mele. S-a ridicat gratios, si-a aranjat discret rochia superba ce-ti lua ochii si m-a urmat pe ring...

Am dansat toata noaptea... pana in zori... doar cu Eva. Nu am mai lasat-o din brate exact asa cum promisesem. Doar felurile de mancare, momentele tortului fabulos si aruncarea buchetului ne-au intrerupt dansurile. Cei doi baieti au inteles in cele din urma ca nu au nicio sansa sa o tina in bratele lor pe frumoasa mea partenera, care si-a revenit din discutia noastra si acum se simtea minunat si nu ascundea asta. Replicile ei erau din nou acide si ironice... dar nu m-a deranjat, pentru ca erau si provocatoare... si asa reuseam sa ajungem la hohote vesele.

A fost o nunta reusita din toate punctele de vedere si cireasa de pe tort al noptii a fost faptul ca Eva a prins buchetul de mireasa. In momentul in care ea a prins buchetul, zambetul ei s-a stins dintr-odata, ochii ei i-au cautat pe ai mei, fruntea i s-a incretit usor... si buzele i s-au contractat aproape imperceptibil. Am apucat sa ii zambesc incurajator... Imi era in minte, asa cum cu siguranta ii era si ei, discutia noastra... Ea se teme...

Momentul innourarii fruntii ei a durat doar pentru o secunda, pentru ca in clipa urmatoare sa zambeasca larg, pentru a-si ascunde trairile. A dus buchetul pe masa ei si distractia a continuat... Am fost uimit sa descopar ca mireasa nu a fost furata, asa cum era obiceiul la orice nunta... insa nu ar fi trebuit sa fiu. Ar fi trebuit sa ma astept la asta! Cris nu i-ar da voie Emilyei sa se indeparteze de el chiar daca motivul era o traditie adanc inradacinata in zona noastra. Sunt sigur ca nu ar fi fost de acord sa negocieze „cumpararea" miresei sale...

Oricum, acest obicei nu a lipsit lumea de distractie... Nuntasii au dansat intr-una. Muzica a fost mult prea buna ca sa fie intrerupta... Am dansat pana dimineata, cand nuntasii au inceput sa plece... Mijeau deja zorii sangerii pe cand Eva imi sopti incurcata:

- Eduard, eu trebuie sa plec. Am musafiri. Trebuie sa ma ocup de ei...

- Ne mai putem vedea? Am intrebat-o, strangand-o in bratele mele...

- Daca vrei... Dar fara sa ne facem planuri...

- Vreau! Cum sa nu vreau! Si promit sa nu-mi fac planuri, dar vise pot sa-mi fac?

- Eduard, vorbesc serios!

- De ce nu ma lasi sa visez? Am intrebat-o bland.

- Pentru ca nu vreau sa fie dureroasa trezirea... murmura ea.

- Ei! lasa asta pe seama mea! Pot sa suport! Deci pot sa te mai caut?

- Da... Dar azi habar nu am cum va fi...

- Lasa ca rezolv eu... Tu odihneste-te... Te vreau proaspata si cu mai mult chef de viata...

- Dar am chef de viata, dar...

- Ssst! Eva! Va fi bine! vei vedea! Am eu grija de asta! Hai, du-te... Neamurile tale de asteapta... Am indemnat-o eu, indicandu-i directia cu capul... Intr-adevar, rudele cu care Eva impartise masa, o asteptau usor impacientati... obositi dupa o noapte plina, deosebit de frumoasa.

I-am dat drumul din bratele mele si am dat s-o sarut, de ramas bun, insa ea s-a retras repede:

- Scuze, Edi, dar... nu a continuat. S-a incruntat si m-a privit rugator. Am inteles-o. Nu voia sa faca nimic public... Nu era momentul. Un sarut ca si asta ar fi dat motiv de barfe... asa cum a dat motiv de barfe atunci la bal cand Cris a sarutat-o in vazul tuturor, in mijlocul consatenilor sai...