INGER DIN DEMON

4

Povestile, presupunerile si glumele erau in toi in momentul cand Cris si-a facut intrarea teatrala, in local. Toata lumea a tacut brusc si a privit, mai bine zis s-a holbat la perechea ce se apropia de masa noastra. Si au avut ce vedea. Cris era serios, ca de obicei, usor ingandurat, dar nu se observa prea tare, si oricum toti ochii erau concentrati pe Laura... Si au avut ce admira... Laura stralucea... Laura radia, de-a dreptul... Eu am fost atent la cei doi proaspat sositi si nu am vazut in amanunt reactia grupului din care faceam acum parte integranta, insa am observat cum chipul lui Cris se transforma intr-o secunda, dintr-unul serios, intr-unul nervos... in momentul in care Matei a rostit, gatuit de emotie si soc, numele viitoarei victime:

- Laura?! Nu! Nu Laura! Astea au fost mai exact cuvintele scoase cu greu, cu ochii holbati de agitatia care l-a cuprins in momentul in care a recunoscut fata.

Cristian l-a fulgerat scurt cu privirea, incruntandu-se intr-atat incat sprancenele i s-au unit, si noi astialalti am inteles clar ceea ce a transmis el in acel moment, insa Matei era consternat de aparitia fetei la bratul celui pe care el il cunostea ca fiind unul ce sfarma suflete fara mila, si nu mai vedea nimic altceva decat chipul ei frumos, ce ducea cu el satisfactia ca zeul era la picioarele ei. Laura l-a privit mai atent pe cel care o cunostea si a exclamat surprinsa:

- Matei? Ce surpriza! Fata s-a imbujorat usor la vederea amicului lui Cristian.

Ochii lui Cris se intunecau din ce in ce mai tare si cutele dintre sprancene sau adancit... La naiba! Matei asta chiar nu vedea trasformarea, reactia, sefului sau? Matei avea, in continuare, ochi doar pentru ea...

- Uau! Tu aici? Tu cu... In acest moment Matei s-a oprit brusc, inghitind in sec, stiind, realizand ce urmeaza sa se intample in viitorul apropiat, cel mult doua-trei saptamani... Apoi, el l-a privit pe Cristian, cu niste ochi de miel dus la taiere, probabil asemanatori cu cei ai fostului iubit al Biancai, despre care ei au povestit, si daca ma gandesc bine, tocmai el pomenise de expresia ochilor celui lovit de Cris atunci...

- Cris! Te rog! Te implor! Nu face ceea ce ai de gand sa faci!

Asta a fost prostia lui. S-a tradat in fata celui care nu avea inima, in fata celui care avea doar un cord, un organ care pompa sangele prin trupul celui care a recunoscut ca nu are suflet si nu are constiinta care sa ii stavileasca pornirile de a chinui suflete... doar pentru a demonstra ca nu exista suflete-pereche... in fata celui care m-a oprit si pe mine atunci cand a citit in ochii mei dorinta de a o preveni pe Bianca...

Intre timp, cei doi ajunsesera langa masa noastra, dar acum Laura nu mai stralucea... nu mai avea aura de fericire... Il privea pe Cristian si ochii ei il interogau, nedumerita de reactia lui Matei. Apoi il privi pe cel care isi pierduse controlul, dezvaluind un chip chinuit de ganduri amare, si in cele din urma a trecut din nou pe chipul celui pe care il cunostea de doua zile...

- Hei! Hei! Matei! Ce, dracu, te-a apucat acum!? Nicu a fost primul care a reactionat si s-a ridicat brusc de pe scaun, cu gand sa se puna intre Matei si Cris... insa a fost cu o fractiune de secunda prea tarziu sa apuce sa isi puna planul in aplicare. Pumnul lui Cris il reduse deja la tacere pe cel care a indraznit sa cerseasca clementa, si culmea, nu clementa pentru el ci pentru o alta persoana.

Timpul nostru de reactie a fost mult prea lung. Clipa in care toti am stat ca niste statui, a fost mult prea lunga. Pana sa inviem noi si sa facem ceva, Laura era deja asezata pe cel mai apropiat scaun, iar Matei era tarat afara de cel care ii mutase falca din loc, de cel care ii umflase buzele pe care ar fi trebuit sa si le tina inchise... Lovitura lui Cris fusese fulgeratoare! Extrem de rapida si extrem de dura... Nu a tinut cont ca era unul dintre ai nostri... Nu a durat nicio secunda in plus si Cristian s-a intors la masa noastra, cu ochii scaparand de manie, cu buzele stranse si cu maxilarul zvacnind nervos.