INGER DIN DEMON

ALTRUISM

Am ramas intelesi cu Reyn sa ne revedem joi seara, daca nu am o alarma la unitatea militara. Urma sa ne intalnim la apartament. Asa ca joi seara bateam la usa lui, dupa ce am urcat zece etaje, pentru ca nu mergea liftul.

- Salut, Cris!

- Iar nu merge liftul? Sau suferi de claustrofobie? Intreba el, de indata ce mi-a deschis usa si m-a vazut respirand anevoie. Era bine dispus... Deci totul era bine!

- Nu merge liftul! Claustrofobia nu merge cu armata!

- Ai dreptate! Hai in camera de zi! Trebuie sa-ti povestesc... Prima data vreau sa iti cunosc parerea despre Eva. Nu am apucat sa te intreb ce parere ai despre ea?

- E fata faina! Nu am ce sa zic! Dar de ce ai nevoie de parerea mea, din moment ce, oricum nu vrei s-o pastrezi?

- Stii ceva? Mi-a rezistat! Se joaca cu mine!

- Nu mai spune! Desteapta fata!

- Eh! Tot a mea va fi! Stai linistit!

- Sunt linistit! Sunt sigur! Nici nu m-am indoit de asta! Dar George cand a plecat?

- A tot plecat in noaptea de sambata... Dupa ce a vazut ca Eva nici nu se mai uita catre el.

- Cu ce naiba s-a dus el in oras la ora aia?

- Pe jos!

- Pe bune?! Ce fraier!

- Ce sa fi facut? Nu ar fi avut unde sa doarma!

- Da ma! Dar sa mergi pe jos atata cale!

- Prostia se plateste! Mereu e asa! Nu? Daca a fost atat de prost incat sa nu vada ce simte Eva, nu are decat sa mearga pe jos douazeci si patru de kilometri prin noapte! Sincer! Eva a lucrat cu cap! Ar fi fost aiurea pentru ea daca si-ar fi ales unul dintre cei din sat, doar ca sa-l foloseasca sa ajunga la mine! Stii si tu cum e la sat! Nu ca i-ar pasa ei prea mult de vocea satului, dar ar fi fost pentru ea destul de aiurea in cazul in care eu as parasi-o! Asa a gandit ea. Sunt sigur ca asa a gandit. De aceea va dura mai mult pana sa o fac sa plateasca! Dar acum, hai sa iesim! Am chef sa ma distrez!

- Unde iesim?

- In Velenta!

- De ce tocmai acolo?

- Acolo este mereu rand de distractie! Raspunse el, in timp ce isi lua haina de pe cuier si isi aranja gulerul.

- Vrei sa spui ca este mereu rand de bataie!

- Aia e distractia!

- Abia a trecut saptamana de cand te-ai racorit cu Sebi... Nu este prea des, totusi?

- Nu! Ador asta! Tu nu?

- Tu ai ceva experienta in asta! Eu sunt abia la inceput, am zambit eu, ca sa imi maschez nelinistea. – Inca nu m-am obisnuit...

- Te vei obisnui! Concluziona foarte sigur de el.

Am iesit in strada, doi amici, povestind despre vrute si nevrute. Cristian nu dadea mult din casa. Nu povestea mai nimic despre el, insa era un bun ascultator, si m-am trezit ca ii pun pe tava toata viata mea, fara insa s-o pomenesc pe Ana. Cris nu venea niciodata cu sfaturi... sau nu voia sa-si impuna o parere... Asculta... impartial tot ceea ce spuneam eu... fara sa comenteze...