INGER DIN DEMON

2

Expresia chipului sau s-a schimbat brusc. Vanitatea urla acum de pe chipul lui, cu coltul buzei de sus ridicat intr-un rictus de satisfactie, aproape dezvelindu-si caninul. Ii facea placere sa stie ca loviturile lui au fost spectaculoase.

Apoi, din nou, a devenit serios.

- Vino! Vreau sa te prezint celorlalti! Rosti el, aproape ca o porunca, ridicandu-se lent, fara graba, de pe scaunul cu spatar tapitat.

- Cris! Am mai incercat eu inca o data sa ma impotrivesc.

- Eduard! Nu accept un refuz! Sopti el. – Daca tot ne-am intalnit aici, trebuie sa vii!

- Am altceva in program in seara asta! M-am trezit eu ca incerc sa ma disculp.

- Nu cred! Altfel nu ai fi stat de atata vreme aici, la masa asta! Sunt sigur ca i-ai auzit vorbind despre mine, si totusi, nu ai plecat atunci cand ai avut ocazia, inainte de a sosi eu. Deci, tu vrei, de fapt, sa vii! Ai vrut sa ne intalnim! Nu mai poti da inapoi!

Avea dreptate. As fi putut pleca inainte ca el sa apara. Am avut de ales! Si am ales sa raman. M-am ridicat de la masa, la fel ca si el. Fara sa ma grabesc. Nu mai aveam cum sa ma impotrivesc si era aiurea sa-l las sa mai insiste. De fapt, decizia mea a fost luata atunci cand am auzit numele lui pentru prima data in seara asta.

- Baieti! El este Eduard! Ma prezenta Cris, cu o voce autoritara, de lider, o voce ce nu admitea replica sau impotriviri. Apoi continua: - El e Teo, el Nicu, el Matei, iar el, Radu. Baieti, cred ca ar fi timpul sa chem taxiurile. Eduard, tu vii cu mine si cu Bianca. Restul mergeti cum vreti.

S-a indreptat spre tejgheaua localului si a rostit moale:

- Elia, cheama trei taxiuri, te rog!

Am iesit toti in fata restaurantului. Ma simteam stingher intre ei. Nu mi-a placut niciodata sa fiu ultimul venit intr-un grup... Nu mi-a placut niciodata senzatia de stinghereala ce vine la pachet cu asemenea situatii. Pe langa toate cele, imi venea sa-i strig Biancai sa plece! Sa fuga cat o tin picioarele! Sa nu urce in taxi! Sa o previn cumva, sa o feresc de lovitura umilitoare ce-i era pregatita deja. Sa plece ea! Sa fie ea cea care pleaca! Sa raman el cu buza umflata!

- Eduard! Sa nu indraznesti sa scoti un cuvant! Marai Cris, abia deschizandu-si buzele. – Stiu ca te bate gandul sa-i spui fetei ce ti-am spus la masa. Daca o faci, imi strici placerea si nu suport asta. Nu suport sa mi se bage cineva in treaba asta! Lasa-ma sa-mi fac pofta. Vei vedea. Te obisnuiesti... cu mine si cu poftele mele...

Nu l-am privit. Deja imi parea rau ca am fost de acord sa ma bag in cardasie cu oameni de teapa lor. Ochii mi-au cazut pe chipui ei. Chipul fetei... Cat era de frumoasa cu ochii ei mari, albastri, cu par saten, fardata cu gust! Bianca il privea pe Cris Reyn si nu mi-a fost greu sa-i inteleg privirea... Dragoste pura! Iubire neconditionata... Privire ce am asteptat-o si la Ana... Privire pe care Ana nu a avut-o niciodata asupra mea...

Taxiurile au sosit in timp record. Cris a inconjurat cu bratul talia fetei si a dirijat-o, galant si seducator, spre una dintre masinile oprite, a deschis portiera din stanga spate, a ajutat-o pe fata sa urce, apoi a urmat-o, dupa ce mi-a facut semn sa urc in fata.

A dat adresa soferului ce astepta cuminte indrumarile, apoi s-a facut comod langa victima lui. In curand am ajuns in parcarea blocului turn din centrul orasului. Cris a platit cursa pentru toti si s-a indreptat spre casa scarii urmat, ca la scoala, de toti ceilalti. A chemat liftul si am urcat cu prima tura de petrecareti. Liftul ne-a urcat pana la ultimul etaj, unde s-a oprit cu o zdruncinatura destul de puternica.

Cris a iesit primul si, din cativa pasi, a ajuns in fata usii de metal pe care a descuiat-o. A intrat primul, asa cum trebuie sa procedeze o gazda, si ne-a dirijat spre camera de zi. Toate acestea le-a facut cu Bianca de mana.