INGER DIN DEMON

1

M-am intors sa privesc asfaltul... oh! O urma lunga de franare... lunga... insa din sensul dinspre Oradea... si nimic altceva... Si tot din directia Oradea venea o masina a politiei cu girofarurile pornite... Cum in sfarsit ceata atat de densa in dimineata asta s-a mai rarit, mi-a permis sa vad campul pe o raza de aproximativ o suta de metri... si ceea ce am vazut mi-a taiat picioarele si am cazut in genunchi, distrus... In fata mea, pe tot campul arat din toamna erau imprastiate bucati din masina Maiei... Peste tot... erau presarate marturii ale oribilului accident... ca sa aflu acum ca Emily fusese in acea masina... Emily, care era in drum spre cabinetul medical unde ar fi trebuit sa afle ce are in burtica. O fetita sau un baietel? Am sarit peste santul de pe marginea drumului si am alergat spre ceea ce se mai vedea din scheletul masinii... insa m-am oprit brusc... Exact la picioarele mele, era o mica pata de sange... Oh! Sange... Iar langa acea pata de sange am vazut sclipind vag un cercel, mic, cu o piatra pretioasa ca model... Nu! Nu se poate! Era, inconfundabil cercelul Emilyei... asadar, acolo, langa cercel era sangele Emilyei... Am incremenit... pentru moment, insa in secunda a doua m-am grabit sa ma indepartez urgent de locul de impact al femeii pe ca o respectam cel mai mult in lumea asta, dupa Eva... M-am apropiat repede de cadrul masinii... Atat mai ramasese din luxoasa masina a Maiei... Acolo, langa resturile contorsionate, pline de sange, se afla un om...

- Buna... am salutat eu grabit. – Stiti cum s-a intamplat?

- Da... Masina s-a rostogolit de cateva ori peste camp... A avut viteza foarte mare... Pur si simplu ne-a zburat prin fata... fiica mea abia a apucat sa franeze... sa nu dea in noi... Femeia a cazut la prima rostogolire, acolo langa drum... Omul a ramas prins aici... Abia l-am scos... Fiica mea i-a dus urgent la spital si a spus ca anunta politia... Oh! Uite-o acolo... Politia a sosit...

- Spune-mi, te rog, daca stii in ce stare era femeia...

- Inconstienta... cu o lovitura grava, urata, cel putin, la cap... Nu stiu daca mai avea si alte rani... Dar lovitura de la cap sangera... Fiica mea i-a infasurat capul, in esarfa de la gat sa nu...

- Multumesc... am gemut eu, in timp ce ma indepartam de toata acea zona de cosmar... Intr-adevar, viteza trebuie sa fi fost foarte mare... altfel nu avea cum sa se sfarme masina Maiei... Nu am mai stat sa vad ce spune politistul... Nu aveam timp... Cris era deja la spital... si nu avea cum sa ne tina la curent daca nu eram niciunul acasa...

Am urcat in masina, mi-am pus centura si am demarat cu grija... Poleiul a transformat drumul in patinoar... Nu am spus niciun cuvant... Am privit drumul din fata mea... fara sa fiu in stare sa fac altceva decat sa conduc... Simteam privirea intrebatoare a Evei... si totusi nu am spus nimic... Nu aveam ce sa mai spun, fara sa bag groaza in cele doua femei din masina...

Nu eram in stare sa vorbesc... Cele vazute si constatate acolo, m-au blocat... Fara sa-mi dau seama, mi-am simtit ochii arzand... Lacrima s-a adunat, fara sa incerc s-o opresc... Era a doua oara in viata mea cand mi-am simtit lacrima lunecand pe obraz... tradandu-mi astfel, trairile... Am strans buzele, neputincios in fata sortii care a lovit din nou... Am inspirat adanc, sa imi dau timp sa imi revin... Ma apropiam de oras... Aveam sa dau ochii cu Cris... Cu un Cris Reyn innebunit de durere... Turbat de durere... Da, Doamne sa fie bine! Da Doamne sa fie bine!

Am ajuns in curtea mare a spitalului judetean... Oh! Din nou acolo... Si din nou Emily... Abia acolo, dupa ce am parcat, intr-un loc stramt, intre alte doua masini... m-am intors spre femeile din masina, care mi-au inteles starea de spirit si nu au incercat sa afle nimic... asteptand in liniste sa fiu in stare sa vorbesc...

- Eva, Maia, pot sa va rog sa nu veniti cu mine? Vin eu la masina cand aflu ceva concret... Nu stiu in ce stadiu il gasesc pe Cris... Nu stiu mare lucru despre Emily... Atat ca e lovita puternic la cap, intr-atat de puternic incat a sangerat acolo, pe aratura... langa drum... Stiu doar ca, daca ar fi cazut din masina, cu doua milisecunde mai devreme, ea ar fi fost moarta... pe asfalt... Emily a avut noroc sa fie proiectata din masina, pe pamant arat din toamna, ce i-a amortizat serios lovitura... Insa nu stiu nimic altceva... Doar ca aveau viteza... ca a fost cat pe ce sa se ciocneasca cu o alta masina ce venea dinspre Oradea... si ca femeia din cealalta masina i-a adus la spital...