INGER DIN DEMON

18

Am ajuns acasa... Mama era in toiul pregatirilor... Casa mirosea a cozonaci si prajituri... Oh! Casa lui Cris mirosise a flori... Multe flori...

Eva a ramas in bucatarie s-o ajute pe mama, iar eu mi-am gasit de lucru in curte...

Sarbatorile pascale au trecut, de parca nici nu au fost... S-au inceput muncile agricole si am fost prins cu munca... insa nu am mai lasat saptamani intre vizitele noastre la casa lui Cris. Mergeam pe la ei de doua- trei ori pe saptamana... Incet-incet viata a revenit in casa lor, cu toate ca din ziua inmormantarii camera Maiei nu mai fusese deschisa.

Ii simteam retinuti de fiecare data cand priveau spre acea camera.

In ceea ce priveste ultima noastra discutie, Emily a ascultat de Eva si de Cris si a renuntat la alaptat... si stiu ca i-a fost foarte greu s-o faca... Darius s-a consolat repede, insa Daria nu a vrut sa renunte foarte usor la sursa ei de placere... si tragea de mama ei, poate, poate o indupleca si cedeaza...

Emily s-a intremat vazand cu ochii... Formele ei si-au revenit... Nu mai era atat de slaba... insa ochii ei o tradau... Oricat a incercat ea sa isi ascunda durerea nu avea cum sa isi ascunda ochii. Cris o privea deseori incruntat asteptand parca ceva...

Inca din primele zile am vazut ceva nou in camera de zi pe comoda televizorului... O poza... O poza inramata... O poza facut cu polaroid... O poza cu Emily... De unde aparuse acum? Unde statuse aceasta poza pana sa ajunga inramata pe comoda televizorului? Insa era o poza superb realizata... Artistic realizata... O surprisese zambind... intr-o sala de clasa... Oh! Fotograful ii surprisese foarte bine chipul... si tineretea nevinovata... si iubirea din priviri... si naivitatea din priviri... si fericirea din ochii ei negri...

Cer si pamant intre Emily de acum si cea din poza... Era la fel de frumoasa, insa expresia ochilor ei parca nu era a aceleiasi persoane. Sara si Maia au lasat urme adanci si de nevindecat in acea privire...

Insa in afara de acea tristete din ochii ei frumosi nimic nu a dat-o de gol. Ea il privea pe sotul ei cu aceeasi iubire ca si in ziua nuntii. Emily isi iubea sotul... la fel pot sa spun si despre Cris. Isi iubea sotia mai mult decat orice pe lumea asta! Si tocmai pentru ca isi iubea sotia atat de mult il durea tristetea ei. Il durea sa ii vada ochii... Emily nu ar fi recunoscut niciodata ca e trista... Nu fata de el, insa privirea ei nu il putea minti pe Cris... Mai ales ca afea o referinta... Acea poza de pe comoda televizorului...

Cris si-a revenit mult mai repede decat sotia lui. Probabil ca activitateaa lui mult prea incarcata il ajuta acum sa isi revina dupa pierderea lui, dar Emily era mereu acasa... intre peretii ce pastrau spectrul Maiei... Totul amintea de Maia... De fiecare data cand paseam pragul casei lui Cris amintirile ma napadeau, de-a dreptul, facandu-ma sa ma infior si imi puteam inchipui starea Emilyei toata ziua in acea casa in care a cunoscut-o pe Maia si a ingrijit-o la final... Nu ii era usor...

Vizitele noastre au fost dese... Cris era acelasi prieten dintotdeauna, iar Emily savura prezenta Evei... Nu i-a purtat pica Evei pentru ca a intervenit si l-a ajutat pe Cris s-o convinga sa inceteze alaptatul... iar copiii nostri se invatau sa fie impreuna. Gemenii lui Cris il adorau pe David al meu. Iar David al meu savura superioritatea lui fata de ei, fiind mai in varsta decat micutii lui Cris...

Intr-una dintre vizitele noastre, sa fie intr-o zi de mai, mai precis intr-o sambata de mai, Cris a hotarat ca era timpul sa renunte la pastrarea camerei Maiei in starea in care ramasese dupa inmormantare, si a profitat de prezenta mea acolo. M-a rugat sa il ajut cu mobilierul din acea camera.

Nu am stat pe ganduri. Eva a ramas afara in gradina cu copiii si cu fetele Maiei, in timp ce noi trei, adica Emily, Cris si eu am intrat in camera sanctuar a mamei lui Cris... in care intrasem doar la inmormantarea ei...