INGER DIN DEMON

6

- Emily, unde-i Cris? Am intrebat-o de indata ce a ajuns langa mine, privind undeva in urma ei.

- Acolo... raspunse ea, aratand cu mana un colt de intuneric... abia cand am privit mai atent, am vazut ca ei erau destul de departe cat sa nu razbata nimic pana la cort... Erau destul de departe... sub primul neon ce lumina ulita... - Eduard, mi-e frica... Cris a adunat atata ura! Insa, trebuia sa-i scot cumva din cort... recunoscu ea. Da! Ea a procedat corect, chiar daca a fost un gest riscant. Am incercat s-o linistesc:

- Nu cred sa fie mai rau! Intr-adevar, pericolul a fost acolo in cort, cand l-a vazut prima data. Daca atunci nu a izbucnit, inseamna ca situatia nu e atat de rea... ai facut bine acolo... A fost cea mai buna idee... Am observat cum Emily se relaxeaza cat de cat, auzind cele spuse de mine... Insa nu intru totul... Ea tremura usor... sub puterea adrenalinei...

- Daca ii spune ceva ce il v-a face sa izbucneasca? E atat de iute la manie! Si atat de aprig si atat de periculos!

Ce? Emily stie cat este de periculos Cris intr-o situatie de asta? A indraznit Cris sa isi dea in vileag temperamentul vulcanic din el... Tot ce se poate! Intr-un an de zile se pot intampla multe, insa cum de Emily nu s-a speriat? Cum de a acceptat sa ii fie sotie daca a vazut cat e el de agresiv...

- De unde stii tu asta? am intrebat-o, privind-o ingrijorat.

- Am mai trecut prin situatii limita... L-am vazut in actiune... explica ea foarte evaziv... Hm! Cris, Cris... tot tu esti! Sub masca ta de inger zace acelasi razboinic insetat de violenta si actiune... Nu m-am mirat foarte tare de Cris, la o adica, asta este el! Insa m-a uimit Mili... Stia langa cine sta si nu a avut nicio retinere cand au jurat in biserica.

- Crezi ca ar fi cazul sa intervin? Am intrebat-o. Ea trebuie sa fie cea care hotaraste... E nunta ei si a fost decizia ei sa ii lase sa vorbeasca, daca il cunoaste atat de bine pe sotul ei.

- Deocamdata nu. Trebuie sa aiba ocazia sa vorbeasca! Daca nu afla acum niste raspunsuri, nu va mai avea liniste!

Aici ea avea perfecta dreptate... Ma gandesc... Cu toate ca eu nici nu am stiut ca el cauta ceva raspunsuri. Ce il framanta de fapt? Si de ce nu mi-a spus si mie? Nu am stiut niciodata ce a stat la baza pornirii lui atat de agresive... Se prea poate ca el sa nu se fi nascut cu pornirea asta? Se prea poate ca frustrarea lui sa il fi condus atatia ani? Da! Tot ce se poate! Abia acum m-am gandit la niste cuvinte de demult... spuse cu incrancenare... atunci cand ii spusesem ca sunt curios cine l-a starnit pe el... Si mi-am amintit raspunsul lui: As da orice sa pun mana pe el! Oare sa fi fost vorba de tatal lui? Vai! Daca e asa, atunci suntem intr-o mare problema! Cris singur cu tatal lui!

Deci nu era momentul unei analize psihologice al profilului prietenului meu, in acest moment. Trebuia actionat cumva... Trebuia salvata aceasta noapte.

- Nu puteti sa lipsiti mult din sala, stii asta!

- Mai lasa-i putin. Hai sa facem altfel! Pot sa am incredere in tine? Esti tu atent sa nu degenereze toata povestea, iar eu ma duc in sala? Asa nu dam atat de tare de banuit, daca, macar, eu voi fi acolo. Le dau maxim o ora si vin dupa Cris...

Cerinta ei mi s-a parut cea corecta. In cazul in care ar fi degenerat starea de spirit a lui Cris, ar fi mai bine sa fiu eu cel prezent, nu Emily. Ea nu ar fi in stare sa il opreasca pe Cris in furia lui.

- E bine. Du-te linistita... am eu grija... am asigurat-o eu, aproband din cap planul ei.

- Multumesc! Rosti ea simplu si imi arunca un zambet abia mijit. In momentul urmator ea si-a continuat drumul spre cort iar eu m-am apropiat de cei doi barbati care se vedeau sub cupola de lumina a primului neon de pe acea ulita.