INGER DIN DEMON

6

- Sunt multe de spus... Eduard... Mili a mea e un inger... M-a iertat... M-a iertat ca nu i-am spus atunci, m-a iertat ca platisem pentru a-mi omori copilul... Eduard, Mili a mea si-a dorit copilul asta! Nu poate sa-l piarda... Nu va rezista! De data asta, ea nu va face fata loviturii. Ai auzit-o pe Izabela! Si inconstienta isi tinea strans burtica... Isi tinea strans in brate copilasul... Oh! Doamne, de ce nu am incercat s-o opresc? Am fost pe cale s-o opresc de cateva ori azi dimineata... Nu s-a simtit bine de dimineata... Ar fi trebuit s-o aduc eu in oras! De ce am lasat-o acasa?!

Cris a clacat din nou! Mult mai deznadajduit decat mai inainte... Mili a lui... Asa de induiosator sunau aceste cuvinte pe buzele lui Cris... Nu ma voi putea obisnui niciodata... cu acel ton unic... Si, da! Au inceput remuscarile! Au inceput autoinvinovatirile... asa cum am prevazut... El se scotea vinovat moral si fizic... In capul lui au inceput „de ce" si „daca"... Nu isi aveau locul „asa a fost sa fie"... Nici poveste! Cris Reyn nu se va consola cu aceste cuvinte! Niciodata! El isi reproseaza acum totul... Sunt sigur! Toata viata lui! Insasi existenta lui si-o reproseaza acum!

Cris a clacat! A inceput sa tremure din nou, incontrolabil, foarte agitat, in prag de accident vascular cerebral, din cauza tensiunii care, eram sigur, ca era la cote uriase in acele momente... Inghitea incontinuu... cu siguranta, simtea nodul din gat... ce-l ineca si prietenul meu incerca sa scape de el... Arunca tot mai des priviri spre usa salii de nasteri... Stiam acum ca e vorba de clipe pana sa priveasca pe gemuletul sub forma de romb al usii...

Da! Tocmai o facuse! S-a apropiat de gemulet si a privit inauntru... Asta a fost ultimult gest controlat al marelui Cris Reyn... inainte de a izbucni violent... Extrem de violent... conform impulsivitatii sale ce l-a condus ani de zile...

Greseala fatala sa se uite inauntru! Imensa! Greseala ce mi-o asum! Ar fi trebuit sa incerc sa il tin la distanta de acea usa... Nu ar fi trebuit sa ma las pacalit de autocontrolul lui etalat cat a fost Izabela in zona... El se controlase foare bine cat a fost Izabela de fata... si am crezut ca e in stare sa se abtina de la gesturi extreme...

M-a luat total pe nepregatite... si nu am apucat sa reactionez inainte de a-l auzi pe el scotand un geamat urmat de un singur cuvant scurt... Unul singur! Unul din doua litere! Insa rostit cu atata tarie incat a rezonat pe intreg coridorul, facandu-i pe oameni sa ne priveasca contrariati... Insa nu doar glasul lui cu ton disperat le-a atras atentia, ci si gestul de deznadejde pe care il facuse... A fost cat pe ce sa se prabuseasca in genunchi in fata usii in spatele caruia era Mili... Nu stiu ce a vazut... Habar nu am avut atunci ce l-a starnit intr-atat incat sa se dea in spectacol, dar el atarna la propriu de tocul usii, strangandu-l cu putere... Nu pot sa exprim in cuvinte ce era pe chipul lui in acele momente...

- Oh! Nu!

Tipatul sau deznadajduit fusese auzit si de catre doctorii ce erau langa masa pe care era Emily intinsa, probabil inca nemiscata, si pe unul dintre doctori, in loc sa isi vada de treaba lui, l-am vazut in cadrul usii deschise, incruntat, uitandu-se cu o mina severa la cel care si-a permis sa il deranjeze. In acel moment am apucat sa vad si eu ce l-a adus pe Cris Reyn in starea asta deplorabila! Unul dintre doctori apasa cu forta abdomenul femeii lui, impingand pur si simplu, copilul afara... Pai cum sa nu izbucnesti in felul in care a facut-o prietenul meu cand vezi asa ceva?! Scena a fost infioratoare... si marcanta...

Poate ca fratele meu de cruce s-ar fi calmat mult mai repede daca doctorul care deschisese usa nu s-ar fi rastit la el:

- Hei! Omule! Daca nu incerci sa iti revii chem paza!

Of! Sa-i vorbesti asa lui Cris, cand el era in culmea nebuniei a fost sinucidere curata! Nici nu am apucat sa intervin cumva, si oricum, in acel prim moment, parca m-am si temut de reactia lui. Stiam ce urmeaza. Nu mint! Am stiut ca violenta lui isi va spune cuvantul. Si m-am temut de el in prima faza.