INGER DIN DEMON

6

Oh! M-am grabit, cu ea in bratele mele, sa ajung cat mai repede spre o noua culme... Am navalit in camera de baie si nu m-am oprit decat sub dus... fara sa-mi eliberez comoara vie din brate... Cat se poate de vie!

Aceasta a doua portie de placere a fost incredibila... si de data asta am avut grija sa ii daruiesc un preludiu lung si dulce, acompaniat de apa ce siroia peste noi... Trupul Evei se mula perfect pe trupul meu... degetele ei mi-au reaprins instantaneu fiorii... mai potoliti in drumul meu spre dus... si finalul a fost perfect...

Asa da! Acum am simtit ca am avut-o pe Eva... Si Eva a fost pe masura laudelor lui Cris... Acum ea odihnea in bratele mele sub apa dusului, epuizata... cu capul pe umarul meu... cu trupul inca frematand de furtuna prin care a trecut... impreuna cu mine...

- Eduard, asa stii tu s-o iei incet? Asta e metoda ta de a o lua incet? Murmura ea, fara sa-si ridice privirea.

I-am ridicat barbia cu doua degete, fortand-o bland sa ma priveasca...

- Da! Poate ca ar fi trebuit s-o luam din mers, asa cum ai spus tu... am raspuns eu, zambindu-i satisfacut de tot ceea ce am simtit cu ea in brate... – Poate ca ar fi trebuit sa iti dau tie primul pas, dar, Eva, pur si simplu nu am mai putut sa astept... Uitate-te la mine, am comandat, cu voce blanda, atunci cand ea a avut tendinta sa-si coboare din nou privirea. – Eva, uita-te la mine! Ceea ce am facut mai inainte nu ne obliga la nimic... Nu inseamna ca te voi forta sa ramai langa mine... Imi doresc sa ramai, dar depinde doar de tine...

- Dar tu pleci! Se incrunta ea, apoi isi trecu din nou degetele peste cicatricea mea... – Pleci...

- Dar ma voi intoarce... promit!

- Hm! Cum poti promite ceva ce nu depinde de tine?

- E randul meu sa spun... Hai s-o luam din mers... Vom avea discutia asta, in ziua cand ma voi urca in tren... Pana atunci, nu mai vorbim despre plecarea mea...

- Cum sa nu vorbesc, cand eu imi doresc sa o mai fac cu tine si iti voi vedea de fiecare data ciatricea asta...

- Te scarbeste? Am intrebat-o incruntandu-ma, fara sa vreau, stiind ca ciatricea aia, la fel si cea provocata de iesirea glontului, vor ramane pentru tot restul vietii mele, si daca ii va provoca repulsie de fiecare data cand vom face dragoste, va fi un chin...

- Nu! Raspunse ea indignata, fulgerandu-ma cu privirea... - Eduard! Esti nebun? Cum sa vorbesti asa?

Indignarea ei a fost delicioasa. Am oprit-o pe moment... nu era locul perfect pentru o discutie ca si asta... Am intors-o cu tot corpul spre mine si i-am inchis gura cu un sarut. Se pare ca asta era cea mai buna metoda de a o opri... Insa, acum, ea s-a impins usor in mine, apoi m-a stropit cu apa ce inca curgea in cabina de dus...

- Lasa-ma sa termin! Nebunule! Chicoti ea, dulce...

- Nu aici! Dusul si-a facut treaba... am decretat eu ridicand-o din nou in brate. – Vino... Vreau sa te am sanatoasa, nu racita bocna.

- Eduard! Serios, acum! Trebuie sa terminam discutia.

- O s-o terminam oriunde in afara de incaperea asta!

- Vrei sa ma imbrac? Ma intreba ea brusc.

- Nu! Serios! Nu vrea sa iti acoperi trupul... insa vreau ceva mai comod... Vreau sa ma relaxez pe un pat...

- Dar nu am nici un pat de doua persoane!

- Nu-i nicio problema... patul din camera in care am intrat e numai bun... Sau vrei sa zici ca nu imi dai voie sa imi trag sufletul dupa momentele astea?