INGER DIN DEMON

SURPRIZA

Asta a fost tot... Am urcat toti in elicopter si am fost transportati la pista unde ne astepta un avion de armata ce ne-a transportat pana la baza noastra din Franta. Am fost uimit sa fim intampinati de elita Legiunii unde m-am inrolat de buna voie, fara sa fiu nevoit pentru a ma ascunde de urmarile legilor. Stiam de multa vreme ca erau printre noi oameni certati rau cu legea care au avut doar o singura optiune penrtu a scapa. Inrolarea.

Am dat mana cu superiorii nostri apoi am fost invitat singur in biroul comandantului, acolo unde incepuse aceasta misiune. Mi s-a facut semn sa ma asez, si dupa ce m-am executat, comandantul a inceput zambitor:

- Eduard, cine ar fi crezut sa ai atata sange-n tine!

- Nu am cu niciun strop mai mult decat oricare dintre noi, am raspuns zambind.

- Lasa modestia! Spencer ne-a dat raportul.

- Era necesar asta? Am facut ce ar fi facut oricare alt camarad de-al meu. Otto a fost acolo! El de ce nu este aici cu mine acum? In acest birou?

- Otto e un bun executant, insa nu ar fi fost in stare sa faca ceea ce ai facut tu pentru simplu motiv ca nu il duce mintea.

- Nu e vorba de minte aici, e vorba de curaj si de camaraderie!

- Hai, sa lasam asta. Spencer mi-a cerut sa iti indeplinesc o dorinta, ca rasplata pentru viata lui.

- Dar cine este de fapt acest Spencer, de are acest drept?

Comandantul a inceput sa rada, brusc inveselit. M-a privit lung.

- Spencer e dat dracu! Un american sadea! Un bogatas din elita Americii obsedat de Africa. Un om foarte important si influent care a avut ghinionul sa fie capturat pentru a se cere recompensa.

- Nu e un reporter?

- Nu, dar asta nu inseamna ca nu s-a aflat de lucrurile oribile ce se intampla acolo. E un om cu o foarte mare influenta, si daca un om ca si asta imi cere sa te rasplatesc pentru eliberarea lui si distrugerea uneia dintre cele mai mari celule de rebeli din Nigeria, nu voi sta pe ganduri. Asa ca spune ce-ti doresti.

- Spencer unde este?

- In zona...

- Sincer, cea mai mare dorinta a mea e sa trag o fuga pana acasa...

- Nu iti doresti recompensa financiara?

- Nu!

- Dar stii ca nu poti ramane in tara ta, pana nu termini stagiul. Ai fi considerat dezertor.

- Ma intorc! Dar vreau sa ii vad pe ai mei. Ma intorc! Promit!

- Bine! Iti dau sase saptamani de libertate, dar daca nu te intorci, vei fi urmarit pana te prindem si iti pierzi toate privilegiile... si toata stima pe care tu ti-ai castigat-o si pe care o meriti din plin. Gandeste-te bine!

- Ma intorc! Multumesc! Am exclamat eu, cu stomacul tremurand de emotie. Ma duc acasa! Oameni buni! Ma duc acasa! Abia cand esti plecat mai multa vreme incepi sa simti cat de important este cuvantul „acasa".

Am iesit din birou cu gandul la parintii mei si la Cris. Da Doamne sa nu mi se spuna ca Reyn e oale si ulcele intr-un mormant de la marginea cimitrului, acolo unde sunt inmormantati cei care-si iau viata. Da Doamne sa il gasesc viu! Atat imi doresc! Sa fie viu! Chiar daca s-a ingropat in cele mai urate scandaluri, chiar daca a innebunit de durerea pierderii inimii lui abia descoperite, da Doamne sa fie viu! Nimic altceva nu imi doresc!