INGER DIN DEMON

SEMNE

Mijloc de iunie torid... zi de joi... Tot Astoria... Era inspre seara, cand am ajuns si m-am asezat la o masa... Cris inca nu sosise... Eu mi-am cautat de lucru, admirand aranjamentul paharelor de toate marimile de la barul localului... cand am simtit miscare langa mine si mi-am intors capul.

- Salut, Edi...

- Salut... Ce-i cu tine? L-am intrebat dupa ce i-am privit chipul. Era incruntat, usor dezamagit de ceva...

- M-am intalnit saptamana asta cu Nebela... Imi spusese sambata noaptea ca vrea sa vorbeasca cu mine... A inceput el, asezandu-se pe scaun in fata mea.

- Ai probleme? L-am intrebat contrariat de cele spuse de el.

- De ce as avea? Nu... totul e la fel de monoton... dar Nebela a decis sa nu mai vina la bairamurile noastre...

- Cum asa?

- Ii place de o colega de-a lui si crede ca va fi ceva cu ea...

- Cris! El e mai in varsta decat noi... Are treizeci de ani, eu cred ca a jelit-o destul pe fata aia care a murit de leucemie... Are dreptul sa traiasca...

- Ce, la mine in apartament nu se traieste? Eu cred ca se traieste foarte bine, chiar!

- Nu o lua asa! Dar nu poate o viata intreaga sa petreaca la tine in apartament! Tu te vei opri la un moment dat!

- Asta s-o crezi tu! Eu nu ma opresc... Insa imi pare rau ca merge Nicu... Era de viata cand avea chef...

- Stai mai, ca nu a murit! Si cum ai primit vestea? Te-ai certat cu el? Ai incercat sa il convingi ca se prosteste, sau i-ai dat binecuvantarea?

- Nu m-am certat cu el! E treaba lui ce face, noi ramanem amici in continuare, o sa ne ajutam reciproc in continuare... insa, nu vrea sa mai vina in apartament...

- Il inteleg, Cris! E ceva perfect normal sa iei decizia asta, daca vrei sa ai o relatie serioasa...

- Hm, relatie serioasa...

- Da! Sa stii ca exista si asa ceva in lumea asta... Altfel noi nu am exista... In general, din relatii se nasc copii...

- In general, bine, ai zis! Ca in rest se nasc din greseala... marai el, ceva mai agitat.

Ups! Am gresit cu remarca mea! Am uitat ca imi spusese candva, ca el nu fusese asteptat cu sufletul la gura. El fusese facut din greseala...

Am avut noroc cu ospatarul care a venit sa ii ia comanda si ne-a intrerupt putin. Bineinteles, eternul coniac...

Apoi tot el a continuat cu ochii in paharul lui si cu degetele plimbandu-se pe sticla transparenta...

- Edi, imbatranim...

- Ce ai, mai? Ce te-apuca la nici douazeci si cinci de ani sa spui asta?

- Pai, uita-te la Nebela! Vrea sa se ingroape intr-o casnicie...

- Hai, mai ca mai e mult pana acolo... Nici nu stie nici el daca va merge sau nu relatia asta a lor...

- Oricum, incet-incet se va termina cu ceea ce am savurat eu atatia ani de zile... Voi gasi din ce in ce mai greu cupluri cu care sa ma joc...

- Gasesti tu altceva!

- Ce? Nebela a plecat! Tu urmeaza sa pleci candva... Si asta e mult mai curand decat imi doresc... cuplurile de varsta noastra se casatoresc, chiar daca nu exista sintagma suflete-pereche... Edi! Nu e bine!