INGER DIN DEMON

5

- Tu il consideri pe militianul care te-a incatusat un dusman. Sfatul meu este sa-l tii aproape... Baga-l in gasca! Apoi il ai la mana ta! Nu are verigheta, deci nu este casatorit... Afla daca are vreo iubita... Daca nu, fa asta... Nu iti strica sa il ai langa tine!

- Esti nebun? Mie imi vine sa-l omor si tu ma sfatuiesti sa ii dau sa bea gratis si sa ii pun fetite in brate?

Apoi s-a oprit dintr-odata, s-a incruntat, apoi fruntea i s-a descretit si m-a privit admirativ.

- Edi, nu e bine ca esti langa mine! Te molipsesti cu rautate de la mine!

- Nu e rautate, Cris! E precautie.

- Ai dreptate! Si, poate ca iti voi urma sfatul... Vad cum se comporta. Mi-e o ciuda ca mai trebuie sa stau o noapte aici, ca-mi vine sa evadez!

- Te cred! Dar aici nu avem ce face! Mai mult de atat nu a putut nici Nebela.

- Edi, cum de te-ai uitat tu la degetele militianului? Eu am crezut ca esti atent la mine!

- Haide, ma! Am vazut asta cand ti-a pus catusele. Cris, trebuie sa plec! Maine te astept afara! Nu te prosti! Consoleaza-te la gandul ca Izabela va plati, iar eu vreau sa fiu de fata!

- Serios? De ce?

- Pentru ca ea e vinovatul moral al celor intamplate ieri! Daca nu ar fi fost ea, nu s-ar fi intamplat nimic!

- Nu! Daca nu l-as fi auzit pe Raul, nu s-ar fi intamplat nimic! El m-a starnit! A fost atat de sigur pe el!

- Poate e asa! Dar Izabela ar fi putut fi ca si aia pe care mi-ai aratat-o... care nu avea ochi decat pentru el...

- Hai sa lasam asta! Mai treci pe la mama sa vezi ce face? Edi, sa nu crezi ca m-am inmuiat! Sunt tot suparat pe ea, dar nu cred ca i-a fost usor sa treaca prin porcaria asta!

- Nici nu m-am gandit ca te-ai inmuiat. Dar eu sunt primul care se bucura ca te gandesti la mama ta. Ai grija de tine! Nu uita! Nu merita sa-ti pui mintea cu ei! Gandeste-te ca maine mergem la o bere la Vulturul negru!

- Bine, Eduard!

Am iesit mult mai linistit. Cristian s-a calmat si acum eram aproape sigur ca va iesi basma curata din porcaria asta! M-am intors in satul lui Cris cu masina Maiei. Mama lui ma astepta in prag, foarte speriata si foarte palida... M-am grabit sa ajung langa ea:

- Maia, linisteste-te! E bine... E bine... totul e bine...

I-am cuprins umerii si am imbratisat-o.

- Cristian e bine! Am vorbit cu el, l-am vazut... Maine ii claseaza dosarul... Nu va fi nicio judecata... nimic... Va fi curat... Amicul lui a vorbit cu militianul care a facut raportul si l-a convins ca a fost legitima aparare. Totul e spre bine... haide, Maia, linisteste-te...

Femeia plangea cu sughituri in bratele mele, iar eu nu stiam cum s-o linistesc... Intr-un tarziu, s-a linistit singura, a inspirat adanc si m-a invitat in casa.

- Scuze, Eduard, a fost un plans de usurare... ma tem atat de tare pentru el...

- Stie... Isi face griji pentru tine, am murmurat eu, asezandu-ma pe sofa, intrebandu-ma daca am facut bine ca am recunoscut asta, daca nu cumva Cris se va supara...

- Chiar asa? Intreba ea cu neincredere.

- Chiar asa! Am raspuns zambind de data asta. Cris nu va face urat daca va afla. Nu mi-a spus personal sa nu ii spun Maiei despre faptul ca el isi face griji pentru ea. – A fost singura lui cerinta de azi! Sa vin sa iti spun ca totul va fi bine.

- Vai ce noutate! Dar, sa stii ca de cand ai aparut tu, el parca se comporta altfel.

- Ti se pare! Am incercat eu sa-i mut gandul. Nu varianta asta trebuia ea s-o stie. Ea trebuia sa stie ca fiul ei e capabil de sentimente, cel putin la adresa ei...