DIN NOU EVA

178 21 0
                                        

Am ajuns acasa la Cris... Maia s-a retras repede in camera ei... Stiam motivul... Cum sa nu il stiu. La fel ca si Cris, a fost nevoita sa zambeasca incontinuu pentru a-si masca starea de spirit... Fetele abia s-au tarat spre camerele lor... iar proaspetii casatoriti au disparut in camera de sus, dupa ce mi-au pregatit camera...

Iata-ma singur in camera mea din casa lui Cris... M-am intins in pat, fara sa ma invelesc... Nu-mi era frig... imi era dor... Dor de viata libera pe care o dusesem... Stiam ca asta nu se va mai intoarce niciodata, pentru ca nu mai exista un Cris Reyn care sa conduca totul... Cris Reyn era acum altul! Nu ca imi parea rau! Sa nu ma intelegeti gresit! Emily este alegerea perfecta... dar totusi... te cuprinde asa o melancolie... cand intelegi ca trecutul nu se mai intoarce! Ca nu mai ai nicio posibilitate sa retraiesti momente spectaculoase care ti-au marcat tineretea...

Apoi, gandul mi-a zburat la Eva... Ce-am facut oare in seara asta? O prostie sau nu? M-am purtat prosteste sarutand-o pe Eva, starnind-o stiind ca eu plec peste cinci saptamani? Avem noi timp sa luam o decizie? Ce-mi doresc eu de fapt? Sincer, la ora aia mi-am dorit s-o strang in brate! Sa ii simt din nou gustul sarutului...

Am adormit destul de greu... cu gandul la Eva... Vom vedea ce va fi!

M-am trezit proaspat si odihnit... Uitasem cat de comod era patul din camera mea din casa lui Cris. M-am intins lenes apoi m-am imbracat cu un tricou si o pereche de pantaloni sport din sifonier si am iesit in liniste... Casa era inca scufundata in liniste... si m-am oprit in mijlocul camerei de zi... amintindu-mi toate momentele din trecut...

- Eudard, vrei o cafea?

M-am intors pe calcaie si am privit-o pe femeia care m-a adoptat acum cativa ani. I-am zambit si am dat afirmativ din cap.

- Vino, aseaza-te pe sofa... ti-o aduc imediat... sopti ea incet.

Mi-a adus cafeaua si s-a asezat si ea langa mine.

- Nu am avut timp sa iti spun cat de mult ma bucur ca esti aici!

- Si eu ma bucur sa va revad. Pe toti! Mi-a fost atat de dor de voi! Am recunoscut, sorbind din cafeaua fierbinte.

- Emily a aranjat foarte bine totul! Inca o data, imi arata cat de profund gandeste! Eduard, mi-e atat de draga fata asta!

- Da! Si eu am fost socat de cerinta ei! Mi-a fost atat de greu sa nu vin aici atunci cand am sosit... Mi-am dorit atat de mult sa va vad... Cand mi-a spus mama ca Emily a fost la noi si mi-a cerut sa nu vin pana la nunta, primul gand a fost sa nu ii indeplinesc cerinta... Apoi am inteles de ce a facut-o... Da! Emily e o fata desteapta... Si intrarea mea a fost de poveste! Si mie mi-a placut emotia lui Cris... E greu sa il suprinzi... Acum, insa, a fost socat de-a dreptul. Sincer, m-am temut putin de reactia lui... E mult prea impulsiv pentru asemenea emotii puternice...

- Eh! Emily il cunoaste mult mai bine! A fost o nunta reusita, nu?

- Da! Maia! A fost o nunta mai mult decat perfecta! Superba! Dar nu avea cum sa nu fie asa! Maia! A fost organizata de Cris! Tu chiar crezi ca el s-ar fi pretat sa faca ceva mai putin?

- A fost cat pe ce! Sa stii! Dar veti povesti voi! Eduard, ma scuzi, vreau sa ies putin...

- Du-te linistita... eu pornesc televizorul...

- Multumesc...

Am ramas o vreme singur... Stiam de ce a iesit Maia... Simtea nevoia sa fie singura... Era total intoarsa pe dos... Insa gandul mi-a ramas la cele spuse de ea... Cum adica „a fost cat pe ce"? Ce sa insemne asta? Probabil, Emily nu si-a dorit o nunta mare, cu un asemenea fast! Ei! Aflu eu si asta! Numai sa se trezesca fratele meu de cruce!

INGER DIN DEMONUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum