INGER DIN DEMON

5

Odata cu aceste cuvinte, femeia i-a tras o palma zdravana si s-a facut nevazuta... Aris s-a pierdut cu totul in momentul in care nu a mai vazut-o pe femeie, a uitat pe moment ca ar putea sa apara cel de care se temea inca, si s-a ridicat sa ma loveasca cu sete.

Asta am asteptat intreaga seara! Sa incerce sa ma loveasca, sa am motiv sa ma apar si sa ripostez. Asta am si facut. Am parat foarte usor lovitura lui si i-am intors-o cu toata puterea direct in fata, cu toata forta... si cu toata ura ce o adunasem pentru acest animal scarbos...

Capul lui Aris s-a intors fortat, iar Aris s-a dezechilibrat si s-a trantit la podea sub privirile tuturor. M-am aplecat asupra lui, l-am ridicat putin de rever, i-am ranjit satisfacut ca in sfarsit am avut ocazia sa imi descarc naduful si l-am lamurit:

- Asta e pentru Maria! Stii care? Acea Maria pe care a folosit-o Cris sa i-o plateasca Dianei... Acea Maria! Apoi i-am mai tras una, adaugand: - Si asta e pentru Emily! Si in sfarsit l-am mai lovit o data, incheind: - Si asta pentru prostia ta sa il provoci pe Cris... Nu uita! Locuim in acelasi oras... De acum inainte, te urmaresc si o sa repet asta la nesfarsit... Cris a fost prea bland! Dar il inteleg! O avea deja pe Emily... Ai avut noroc cu ea! Altfel ai fi fost mort de multa vreme! Deci roaga-te pentru ea! Scarba!

M-am ridicat si am privit in jurul meu.

- Nu-i purtati de grija! Si-a meritat-o cu varf si indesat! Scoate-ti-l afara ca pe un gunoi!

Am iesit zambind satisfacut! Da! M-am simtit foarte bine... As fi vrut sa fie si Cris de fata. Ar fi fost mult mai distractiv... insa nu cred ca s-ar fi bagat... si nu cred ca m-ar fi lasat pe mine sa imi descarc nervii... Cris nu mai avea nimic demonic in el... Era acum un inger... pana in strafundul sufletului... Un inger trist...

Am ales sa dorm in masina... Nu am vrut sa merg acasa... Am vrut sa fiu cat mai aproape de femeia mea si de copilul nostru.

A doua zi, de dimineata, la prima ora am fost prezent pe holurile spitalului... si am rezolvat sa pot ajunge la usa unde as fi putut s-o vad pe Eva... dar mi s-a transmis ca inca nu s-a ridicat din pat... si abia i-au adus bebelusul, deci, mai trebuie sa astept...

Of! Am mai asteptat o vreme pana sa o vad, in sfarsit. Doamne, daca nu ar fi fost usa incuiata, as fi navalit s-o imbratisez, s-o iau in brate si s-o sarut cu sete. Asa, din spatele usii incuiate, nu am putut sa fac nimic altceva, decat sa o privesc ingrijorat, cum paseste cu grija, cu pasi marunti si obositi, incercanata, insa mandra ca a adus pe lume un suflet...

Eva s-a apropiat de micul geam, singurul ce ne permitea o minuscula apropiere, si a dat sa se aseze pe scaunul de langa gemulet, insa s-a oprit, incruntandu-se... Oh! O durea...

- Eva, scumpa mea... am murmurat eu, ingrijorat de starea ei... Nu stiam daca sa ma bucur de printisorul nostru care dormea in bratele ei, sau sa ii spun Evei sa mearga inapoi in salon sa incerce sa isi revina...

Eva si-a apropiat fiul de gemulet ca sa il pot atinge si sa il vad mai bine... Oh! Emotia a fost uriasa... Momentul in care mi-am plimbat degetul peste obrajorul lui, a fost unic... Nimic cu ce sa il poti compara... Nimic cu ce sa il poti masura... Am zambit, muscandu-mi buza...

- Salut micutule, am soptit eu, fara sa imi regasesc glasul... apoi am privit-o din nou pe Eva... – Multumesc, iubirea mea... As vrea sa stau toata ziua aici cu tine, dar nu am voie s-o fac. Du-te, scumpa mea, si te odihneste... Vom avea timp de noi acasa...

- Edi, te-ai gandit la nume? A intrebat ea, cu glasul atat de schimbat incat m-am ingrijorat, de-a dreptul.

- Nu...

- Vrei sa il cheme David?

- Da... scumpa mea, ce nume vrei tu... Dar, te rog, du-te in salon... Te iubesc... dar ma tem sa nu te obosesti prea tare... Sa stii ca nu ii voi lasa sa vina la tine... Stai linistita si ocupa-te de micutul nostru David...